Cu toate că blogul acesta nu şi-a propus şi nu îşi propune trafic, autorul lui, cea care vă vorbeşte acum, îşi respectă traficul şi vede în el oameni. Prin urmare am decis că e un moment bun, înainte de-a evada cu toţii în vacanţe de sărbători, de-a vă cere părerea despre MeetSun, de-a vă invita la o şuetă virtuală despre aşteptările voastre de la acest blog.
Nu vreau să mă lungesc prea mult, ci doar să subliniez câteva criterii după care vă puteţi orienta şi încă un lucru: comentariile pot fi şi anonime pentru cei care vor să îşi păstreze anonimatul şi de la care mă aştept la un feedback cât mai sincer.
Exemplu de un astfel de comentariu:
Nume: Anonim
email: a@a.a
web-site: –
Exemple de criterii:
– aspectul blogului, tema, culori, gradul de încărcare al paginilor, calitatea imaginilor
– subiectele tratate, acurateţea informaţiilor
– stilul de scris
– pagini sau un anumit gen de postări preferate
– (in)suficienţa metodele de abonare, promovare etc.
Evident, sugestiile sunt binevenite, iar din partea utilizatorilor de wordpress mă aştept la recomandări de plugin-uri, dat fiind faptul că în ultima vreme nu prea m-am ocupat de acest aspect (e vorba de partea funcţională a oricărui blog, un aspect deloc de neglijat oricât de boemi am fi şi unde, putem învăţa unii de la alţii prin schimb de experienţă).
Important: toate comentariile vor fi moderate şi aprobate – asta ca să nu vă întrebaţi de ce nu se publică imediat pe blog.
Mulţumiri
– proiectului iniţiat şi susţinut de Lumea Mare 22 de bloguri de travel din România în a căror categorie MeetSun a fost nominalizat şi care, deşi nu este un blog propriu-zis de călătorie şi nu îşi propune a fi unul, priveşte viaţa ca pe o călătorie în sine. Restul blogurilor nominalizate este o colecţie frumoasă de site-uri ale unor oameni pasionaţi de călătorii şi cuvinte pe care vă invit să o parcurgeţi
– tuturor celor care de-a lungul a patru ani au fost prietenii acestui blog şi care, s-au regăsit măcar pentru o vreme în rândurile lui, care au cules de aici informaţii sau, pur şi simplu, şi-au început dimineţile la o cafea 🙂
Multumesc pentu ca ai pomenit de proiectul nostru si felicitari, e foarte bine ca faci asta. Sper ca la tine sa si raspunda lumea, ca la noi s-au jenat, nu au vrut decat o persoana sa dea cu critica in noi 🙂 E drept ca nu m-am gandit la ideea asta cu anonim!
@Roxana: Am urmarit proiectul vostru si discutiile si intr-adevar, e greu de „criticat”, e mai usor de combatut 😀 iar ideea cu anonimatul e scoasa tot din feedback-ul primit de la apropiati „mi-e greu sa scriu acolo…”
Privind strict blogul meu, analiza voastra a prins foarte bine si tocmai de aceea, dupa o serie de mici imbunatatiri, initiez si acest proces de feedback. In definitiv, le datorez oamenilor care ma citesc si care revin pe acest blog un mediu cat mai prietenos.
Privind proiectul vostru in ansamblu mi-au placut doua chestii mari si late: am descoperit multe bloguri pe care acum le urmaresc la randul meu si doi, ati facut ceva ce nu prea se face in blogosfera romaneasca si de care e mare nevoie: recenzie, review de blog.
p.s. am incercat sa va privesc Lumea Mare cu un ochi critic, dar deocamdata n-am gasit nici o „hiba” sau ceva care sa-mi displaca 😀
Claudia, eu te-am descoperit odata cu proiectul 22 de bloguri… Lumea Mare și a fost o mare bucurie sa dau de un om cu idei scrise din suflet. Desi o descoperire relativ recenta, de la primul articol citit te-am adaugat in blogroll, am simtit dincolo de cuvinte ca rezonăm. Inutil sa-ti spun ca pentru mine asta conteaza enorm. De fapt numai asta conteaza :))
Imi place cum scrii, cum gandesti, imi place sa vad si sa simt omul din tine, nu bloggerul…
Pentru mine felul in care „arata” blogul este mai putin important, atata timp cat pot sa-ti citesc postarile, sa-ti las cateva cuvinte si sa-mi raspunzi la ele.
A! hai sa zic ceva si despre asta, imi place ca desi blogul e pe negru nu scrii pe negru si te gandesti la ochii cititorilor tai care, daca sunt la fel ca mine, ar citi tare greu articolele, le-ar fugi efectiv ochii 🙂
Bafta in continuare si Sărbători minunate, alături de oameni minunați! (căci până la urmă, TOTUL este despre OAMENI!)
@Bia: si eu tot datorita celor 22 am ajuns sa te citesc 🙂
Cat despre:
– om versus blogger – o vreme am vrut sa fiu mai mult blogger, dar nu mi-a iesit si cred ca prin perioade de tatonare si cautare a locului trecem cu totii cei care scriem 😀
– scris alb pe negru sau negru pe alb – era o idee mai veche a mea, dar temele meetsun-ului au fost mai mereu bazate pe negru si sunt ca o emblema de care nu vreau sa scap, insa am combinat-o în final cu solutia curenta de negru pe alb, un imbold venind si de la review-ul Lumii Mari
Multumesc de aceste randuri, spor la scris si Sarbatori cat mai calde! 🙂
Si eu tot datorita acelui proiect te-am descoperit si tare mult imi place cum scrii. Nu sunt experta de grafica si alte alea, asa ca modul in care arata blogul sau frecventa cu care scrie un blogger nu sunt lucrurile cele mai importante pentru mine ca cititor. Ce ma intereseaza cel mai mult este calitatea si atunci cand imi place un blog, il urmaresc oricum (caci metode sunt destule). Iti doresc sa ai Sarbatori cat mai frumoase alaturi de persoane dragi, iar noul an sa iti aduca numai bucurii :).
@Ana Maria: eu nu mai zic de minunatiile pe care le vad la tine pe blog!
Iata cum proiectul Lumii Mari isi culege roadele si prin continuarea lui, prin acele Biblioteci virtuale de seara, va face mult bine acestei comunitati nu foarte mari, dar destul de imprastiata…
Calitatea continutului conteaza intotdeauna si totodata ceea ce omul din spatele randurilor transmite, iar faptul ca omul revine si face din blog un loc in care revine cu placere, e marea satisfactie a celui care scrie 🙂
Sarbatori frumoase si tie cu multa caldura si planuri de viitor! La gura sobei si cu un vin fiert, se stie 🙂
nu avem asteptari si punct 🙂
ne place sa ne surprinzi tu cu o poezie, un gand, o rutina de-a voastra…o poza!
nu vreau sa te analizez….imi place si punct
daca nu imi place pun punct si nu citesc …revin
sunt opiniile tale si trairile tale pe care le impartasesti cu noi, deci avem noroc nu asteptari….asa ca ar fi bine daca vroiai sa ne auzi si pe noi si sa ne faci sa iti scriemi sa ne spui asta dar fara sa te gandesti ca avem asteptari….
sa fi bucuroasa cat de des, uneori chiar si fara chef cum ai zis zilele trecute, e normal…
pana la alte intalniri va urez un Craciun Fericit si sa gasiti timp de colindat! Ia mai manati mai flacai, mai!!! Haiiiii! Cornelia
@Cornelia: Hăăăi, hăăăi! M-ai facut sa zambesc, ba chiar sa chicotesc putin ;)) Ce ma fac eu acum cu voi??!
Glumesc desigur, ma bucur sa te am printre cititori si deseori, printre sustinatori.
Spor la colindat, sunt sigura ca mergi, daca nu pe la case, cel putin pe schiuri 😉
Claudia, felicitari inca o data, pentru ceea ce faci, pentru energia si pasiunea cu care o faci, si mai ales pentru frecventa cu care postezi. Imi place ca, in afara de munti mai scrii si despre oameni, si nu eziti sa ne arati din frumusetea spiritului tau.
Carry on!
Eu sunt utilizator de wordpress de 5 ani si nu am habar sa functionez cu el, nici fotografiile ne le pot aseza frumos, trebuie sa rog un prieten. Plugin? Habar nu am cu ce sa mananca, eu doar scriu si scriu, scriu sa ma responsabilizez si pe alte bloguri caut calitatea, fara calitate nu ma intorc.
O singura observatie, negrul oboseste, iar textele tale sunt lungi, mai ales cele despre munte. Stiu asta, deoarece si eu am pornit cu blogul tot pe negru.
Si eu te-am descoperit recent, cred ca tot prin acel proiect Lumea Mare, dar mai stiu ca si Renutzu este o mare fana a ta 😉
Am revenit cu drag pe blogul tau pentru ca mi-a placut cum scrii. O faci frumos, cu pasiune, cu suflet si se simte. Asta este motivul pentru care citesc in general blogurile, pentru oamenii din spatele lor. Cat despre partea tehnica, asta este un aspect care pentru mine nu prea conteaza, nu ma intereseaza cum se vede blogul, ci ce transmite. Felicitari si tine-o tot asa! Ah, si la cat mai multi munti urcati, asta este al doilea motiv pentru care te indragesc :))!
Sa ai niste sarbatori minunate!
Pai reprosuri n-am sa-ti fac ca altfel nu te recomandam peste tot.
O singura observatiune – cateodata postarile tale sunt asa de personale (sau asa par) incat imi e mila sa le citesc – par ca violez intimitatea si nici nu inteleg nimic :).
La o buna re-re-re-reeeecitire!
Hahaha, ce de feed-back feminin ai pana acum !
Buna! Ma bucur mereu sa te citesc, e foarte frumos ce faci si cum scrii, pozele tale si ale prietenilor sunt foarte reusite. Cum am avut placerea sa te cunosc personal (desi atunci erai poate mai timida, introvertita si mult mai influentabila) stiu cu tarie ca ce aflam aici vine din inima. Sper sa pastrezi acest drum. Cu multa dragoste.
@all: ce de mesaje! o sa va raspund pe rand, dar trebuie sa va spun la toti ca si mie imi sunteti la fel de dragi, pe unii va cunosc mai demult, pe altii nu de prea mult timp, dar ceea ce conteaza este faptul ca incurajarile si sustinerea sunt la fel de importante.
O sa ajung sa dau un premiu cui spune ceva de rau 😛
@Edmunte: energie am mai ales in viata de zi cu zi, ma bucur ca se vede si in scris 🙂
@Dunia: daca ai prieteni care stiu e ca si cum si tu ai stii, deci se pune 🙂 Dupa cum vezi (daca ai dat refresh cand ai intrat) am trecut de doua zile la fond alb si scris negru pentru zona de scris. Restul va ramane negru pentru ca intotdeauna meetsun-ul a avut si o parte intunecata (pozitiva, gen cum am observa ca se face lumina daca n-ar fi intuneric inainte??!)
@Larisa: Renutzu e un om special, cumva imi pare rau ca desi ne-am cunoscut fizic, interactiunile noastre au fost putine pana la plecarea ei. Insa am senzatia ca o sa ne mai intalnim.
Avem inca o dovada ca proiectul 22 a functionat!
Si multam de urarea cu muntii, sa tot fie!
@Andreea: la faza cu recomandatul meriti un premiu sau o angajare pe post de promotor! M-ai facut sa rad cu observatiunea ta si sa stii ca mi-a zis o alta prietena „cheia”: daca am o anumita stare, inteleg, altfel nu sau cateodata inteleg pentru ca te cunosc 😀
@Paca: la final numar scorul baieti-fete, dar pana acum fetele sunt cu mult in frunte! Si eu ma bucur ca ma citesti, e senzatia aceea cand te citeste „unul de-l tau”, iar prietenii vechi intra la categoria neamuri cumva.
@all: dragilor, multumesc pentru cuvintele voastre si pentru ca tot am ocazia, Sarbatori cat mai pline de tihna si de caldura familiei! >:D<
keep on dreaming, meetsun! 🙂
@Alin: pai sa stii ca nu-i usor sa visezi, sa tot visezi, să iar visezi, să împarti visele pe categorii, sa le si traiesti in timp ce deja visezi altele… eheee! multam de urare, e de trebuinta!
Claudita draga, eu, ca o atehnica ce ma aflu, pot spune doar ca e bine fix asa cum faci. Pasionatii de detalii tehnice ti-or zice. Eu spun doar ca trec odata la cateva zile pe la tine si ma opresc ca pe o margine de stanca, la poale de munte si respir. Atat. Si-mi e de ajuns.
La tine e ca pe valea Izvorului Alb de pe Raru, pentru inima mea.
Liniste si pace.
Ceea ce iti doresc sa simta inima ta mereu, nu doar de Sarbatori.
Te imbratisez cu drag si prietenie.
Vazand linkul ieri pe facebook am stat si m-am tot gandit ce critica sa aduc, cumva constructiva…..dar n-am…si la modul cel mai sincer! oricat m-as simtii de carcotas, pe blogul tau nu exista nimic de criticat!
Eu te citesc de mult ani, am stat ascunsa dupa „maslini” (tocmai ce-am aflat ca-ti plac atat de mult) fara sa am puterea de a lasa un comentariu…marturisirea asta ti-am mai facut-o….Si ptr ca te stiu de ani ci nu nu de cand am plecat din Romania, da-mi voie sa-ti spun ca blogul tau a crescut frumos ca bradul, ca sunt fascinata, siderata, emotionata de scrierile tale calde, pline de talc si caldura!!! Pe blogul tau e multa iubire, intelepciune, e multa frumusete adunata de oriunde, chiar din lumea asta pe care noi oamenii o uratim pe cat mai mult posibil!
Si iata ca nu vin decat cu laude: cand e casa trainica nici macar vantul puternic n-o poate misca din temelii!
Scrie, asa cum o faci, cu patima 🙂 ptr ca noi astia de poposim aici avem nevoie de cuvintele tale!
Cu drag,
„O singura observatiune – cateodata postarile tale sunt asa de personale (sau asa par) incat imi e mila sa le citesc – par ca violez intimitatea si nici nu inteleg nimic .”
Subscriu si eu la chestia, unele postari sunt ori prea criptice, ori prea personale, si nu au nici un sens privite din afara.
/Radu.
Doar: „Succes, in continuare!”
@Irina: comparatia cu valea Izvorului Alb m-a uns pe suflet! Ca intotdeaua vizitele tale sunt speciale si sper ca mereu sa gasesti aici „bunataturi” calde >:D< Sarbatori cat mai frumoase! @Renutzu: e drept ca blogul a crescut, il simt si eu mult mai matur si mai asezat, iar cand recitesc din urma, mai ales de pe la inceputuri, imi pare ca un adolescent zburdalnic si nelinistit ;)) @Radu: Eh, de multe ori trebuie sa rasuflu si eu pe undeva si desi o fac "criptic" cum spui, prea personal nu e din moment ce adevaratele cauze sunt destul de departe de a fi destainuite. E drept ca am o viata in care se intampla mereu chestii si daca nu se intampla, le "caut" eu si le dau atentie 😀 @Nico: multumesc draga mea >:D<
” “O singura observatiune – cateodata postarile tale sunt asa de personale (sau asa par) incat imi e mila sa le citesc – par ca violez intimitatea si nici nu inteleg nimic .
Subscriu si eu la chestia, unele postari sunt ori prea criptice, ori prea personale, si nu au nici un sens privite din afara. ”
Exista si categoria de oameni care iti spun „scrie ce simti, cand simti”. Si pentru care au mult sens pentru ca te dezvalui pe tine, arati structurile tale cele mai profunde, care sunt in oglinda cu ale altora. Scriind generezi un dublu impact: in primul rand asupra ta, pentru ca sunt pasi pe calea aflarii, apoi asupra unora ce te citesc si in care se produc declicuri de intelegere in fata propriilor intrebari.
@Monica: ai atins cheia si motivul pentru care deseori, desi sunt constienta de stilul de scris greu acesibil, continui sa o fac si public: „se produc declicuri de intelegere in fata propriilor intrebari”
Şi reiau o parte dintr-un comentariu scris lui Tibi pe google+:
„In definitiv, avem cu totii zile bune si zile rele, momente cand suntem slabi, neputinciosi, momente cand suntem pe val, entuziasti, cand facem greseli ori facem lucruri minunate, si toate astea se impletesc aleator dupa cum le vine randul. De aceea n-am evitat niciodata sa scriu chiar si atunci cand cuvintele au venit intortocheate si sincer, eu asa simt viata ca fiind uneori, abia o deslusesti.„
Pai o sa fiu dur, rau si indecent de taios daca asta vrei 😀
Ma enervezi ca stai cocotata toata ziua pe munti faini si, dupa ce tropai pe coclauri minunati, ne faci pofta sa mergem si noi. Na, am zis ce aveam de spus 😉
@Darael: =)) Ah ce ti-as mai face in ciuda cu prima ocazie! Vezi tu!
p.s. cand aud de Alergoturele voastre din Tm ma apuca cu invidie ca eu n-am mai alergat din octombrie…