Am dat de o fotografie şi nu mă pot abţine să n-o public în contradicţie (sic!) cu anotimpul de-afară şi fără nici un motiv mitsanist (adică nu-i nimic profund la mijloc, nu tu tristeţe, melancolie, visare sau vreun dor ascuns pe care marea să-l răscolească cu un val virtual).
Cu mâna pe inimă vă spun că mă uit la ea şi mă pierd în amintirile mării, mi-am pus-o ca wallpaper pe desktop-ul calculatorului (aş face o captură să vă arăt, dar dezordinea iconiţelor nu mă lasă) şi zău dacă nu mi se pare că marea începe chiar de sub birou, de la picioarele mele.
O dedic şi cui n-are un loc la gura sobei şi la privit cum se joacă luminile focului pe pereţi…
Culorile si simplitatea fotografiei te fac sa visezi….Parca as zbura deasupra marii, sa-i simt briza si mirosul, sa simt zbaterea apei….:)
Parca simt deja caldura, mirosul sarat si valurile care se lovesc de mal. Sa ai o i frumoasa :).
@Renule, daca reusesti sa zbori acum in plina iarna invata-ma si pe mine metoda??! 🙂
@Ana Maria: multam frumos, si tie! si daca n-avem nici soba si nici mare, s-o gasi altceva numai bun de relaxat la caldura 🙂
dor de mare, ce ma apuca cand vad fotografia
Acel orizont eu de mult timp il regasesc in cateva cuvinte: acolo unde cerul iubeste marea…
Imi dau seama ca am alergat atat dupa munte incat anul asta nu i-am prea vazut impreuna (cerul si marea), am incercat sa fug de aglomeratie dar sigur la inceput de ianuarie sunt la mare 🙂
Faina foto si ma bucur ca m-ai facut sa scriu cateva randuri 🙂
@Gina: pai de-aia ma tot uit si eu la ea, sa-mi treaca dorul
@Andrei: popular orizontului ii spune: poala cerului. Superb mi s-a parut!
Si eu ma bucur ca ai scris, daca ar fi sa fac o lista a prietenilor acestui blog ar fi tare lunga 🙂
In ianuarie?! Poate o sa ai noroc de mare inghetata si o sa faci niste poze frumoase, lucru pe care mi-l doresc si mie, dar uite ca n-a venit inca acea clipa.
Sarbatori Fericite Andrei!