Fluturi şi uneori, oameni

Nu cred că există om care măcar la o anumită vârstă să nu-şi fi dorit a ţine în palmă un fluture. Viu şi de bună voie, se-nţelege. Trăiesc puţin, uneori doar câteva ore, timp în care zborul lor zglobiu şi liber se îmbină perfect cu menirea scurtei lor vieţi. Dacă avem ceva de învăţat de la ei este că lupta pentru supravieţuire se poate da şi de către cei fragili.

Fără să am un teleobiectiv sau un zoom performant încât să stau la umbră la metri buni distanţă, am învăţat să mă apropii de fluturi şi să suport rigorile mişcării prin nemişcare şi de cele mai multe ori subiectul mi-a zburat de sub nasul obiectivului sau pur şi simplu, mi-a dăruit o singură fotografie şi aceea neclară. Cu toate acestea, au existat dăţi când truda mi-a fost răsplătită, iar momentul fotografiei s-a transformat într-unul cu mult mai preţios: adevărata întâlnire om-fluture.

Despre acest lucru am scris după o primă astfel de întâlnire în Să mori tânăr şi să mori târziu, unde de-altfel veţi găsi şi o primă galerie de fotografii cu fluturaşi:

A fotografia fluturi înseamnă a deveni una cu iarba, cu vântul, a aştepta, a răbda, a pluti chiar, a rămâne suspendat, a-ţi uita propriile dureri, junghiuri, a-ţi urca tremurul la cote paradoxale, a uita că înaintezi în mlaştină, înseamnă a observa lumea într-atât de în amănunt încât spectacolul devine incredibil şi greu de urmărit, ca o piesa în cinci acte toate jucate deodată, ca o furtună de emoţii, de uimire, de cunoaştere şi toate astea într-o nemişcare perfectă şi falsă căci te-apropii milimetric şi te-apropii, iar momentul în care îl prinzi acolo nu e nici pe departe cel final… fotografia e doar un moment, o milisecundă din întâlnirea voastră, restul e o stare, o beatitudine pentru că rămai şi observi în continuare miracolul vieţii, culorile ei, îţi simţi respiraţia şi ţi-o simte şi el pe aripile-i firave şi nu zboară. Rămâne cu tine într-o clipă unică ce nu mai are dimensiune, într-un timp nemăsurabil – tot numai al tau!

Vanessa cardui(? Cynthia cardui), Fluturele scăieţilor, Painted Lady

Să nu credeţi că entuziasmul a încetat. Odată trăite astfel de clipe, îţi doreşti cât mai des repetarea lor. Şi nu e lucru uşor pentru că de fiecare dată o iei de la capăt, nu e ca şi cum ai fi descoperit secretul aproprierii de fluturi. Limitarea aparatului foto în cazul de faţă este, în definitiv şi limitarea ochiului uman, căci dacă vrei să-i vezi mai de aproape, trebuie să păşeşti în lumea acestui aproape.

Coada Randunicii, Iphiclides podalirius

Polyommatus icarus

Molia Colibri, Macroglossum stellatarum

Argynnis pandora, Cardinal