A intrat în viaţa mea fără prea mare tam-tam. M-a găsit lipsită de entuziasm şi în toane deloc grozave aşa că nu l-am prezentat cum se cuvine şi nici nu i-am oferit locul de cinste pe care i-l promisem când l-am ales. Dacă tot mai are puţin şi face săptămâna de când îmi aparţine, m-am gândit că e timpul să ieşim din anonimat.
Povestea a început acum trei ani când am cunoscut-o pe Micuţa, Fuji-ul meu 1000fd, un aparat ce şi-a depăşit cu mult condiţia de simplu aparat foto. Micuţa a fotografiat 99% din imaginile de pe meetsun, m-a însoţit în toate călătoriile mele, mi-a fost tovarăşă de suflet pe vreme bună, dar şi-n furtună şi câte şi mai câte încât acum am mari mustrări de conştiinţă că vorbesc despre ea oarecum la trecut…
Cum februarie e luna schimbărilor din viaţa mea, am decis să-i iau Micuţei un înlocuitor. Aşa a apărut Domnul G, adică un Canon G12, negru, plin de butoane şi rotiţe, cu nevoie de ţinere zdravănă în mână, ce să mai, băieţos prin excelenţă exact cum mi-am şi dorit căci nu-l aşteaptă deloc treburi de domnişoară.
Nu m-am aruncat la făcut mii de poze, asta şi pentru că nu tehnologia mă mână-n luptă ci starea în sine de a fotografia, stare care-mi aduce deseori mai multă bucurie decât rezultatele ei. N-o să fac review-ul aparatului, n-o să fac poze ca să-şi merite banii (o, da, pentru un compact n-a fost ieftin) şi nici n-o să răspund la clasica întrebare de ce nu un DSLR. Încă nu.
După mine, aparatul foto perfect este acela pe care nu îl ai la tine doar pentru ca l-ai uitat acasă plecând în grabă. Şi de-aici se pot deduce multe, inclusiv alegerile fiecăruia dintre noi.
Ignorând nămeţii atât de fotografiaţi zilele acestea şi fără a trece încă la setările manuale ca să nu fiu nevoită să scot mănuşa, ne-am apropiat puţin şi pe auto de vrăbiuţe. Erau înfometate şi cam zgribulite şi asta zău dacă nu ne-a întristat…
Sa-l folosesti sanatoasa la cat mai multe poze!
Dar nu inteleg de ce nu ai ales S95, e mai ieftin, acelasi senzor, lentila mai luminoasa, mult mai portabil. Sau pentru putin mai multi bani exista si sony nex-5n, care e parca de pe alta planeta la ce stie sa faca.
/Radu.
Sa-l stapanesti si sa-l folosesti sanatoasa! 🙂 DSLR sau compact, important e sa faci aparatul sa redea ceea ce vede ochiul tau… iar eu am descoperit la tine numai fotografii deosebite si pline de imaginatie.
Eu m-am hotarat si in turele intense sau in care suntem mai multi , ca sa nu fac lumea sa ma astepte, il iau pe Fuji cel compact si las DSLRul pt turele „foto”.
Fara sa aiba legatura neaparat cu subiectul …am dat ieri peste niste poze cu manusi fara degete, speciale pt fotografiat. Nu mi se par prea rentabile pt ca daca e sa iti inghete, tocmai buricele degetelor iti ingheata… si cu niste manusi power stretch sau de polar subtirele (cum sunt cele la 7 lei din Decathlon) te poti descurca foarte bine. Ce am mai gasit interesant, in loc de husa de ploaie, poti folosi un sac menajer in care faci o gaura pt obiectiv. Dar ma intreb daca nu face totusi condens..:D.
@all: multumesc
@Radu: cu S95-ul nu stiu ce treaba am avut, iar cu categoria de mirrorless era totusi vorba de obiective interschimbabile si exact asta nu mi-am dorit.
@Gabi: la manusi m-am gandit si eu, insa pana invat sa lucrez cu setarile pun pariu ca vine primavara! Cu sacul face sigur condens, facea biata Micuta si sub haina cand o scoteam la pozat prin ploaie sau ninsoare…
Sa-l folosesti cu cel putin aceeasi placere si eficienta ca si pe ,,micuta”, si sa ne incanti cu poze cel putin la fel de expresive si pe viitor.
P.S. N-o lasa pe micuta uitata pe undeva, unde doar praful sa aiba grija de ea. Ti-a fost aliat de nadejde mult timp.
🙂
@Claudiu: multumesc si mai ales pentru grija Micutei. Sigur n-o scot la pensie, mi-e prea draga! 🙂
heheheeh 🙂 frumos! mereu ne incanti cu fotografiile tale!