Cum e viata? Ca viata.

In camera rasuna jazz de la Radio Bucuresti. Eu – impachetez. Va fi ultima seara aici. Ultima chirie.

N-as fi crezut ca viata poate incepe intr-o camera urata si demodata pe care am colorat-o in rosu si negru si verde. Acum cred. Nu-mi pare rau ca plec, ce e in suflet in suflet ramane, dar voi duce dorul dupa-amiezilor insorite cand scaldata de soare, camera mea mi-a parut de-atatea ori un palat…

ultima noapte chirie ultima chirie

Legenda:
Benji (ficusul meu) inainte sa moara…
stergarul de la mamaia mamaiei…
o vaza rosie din lut…
piatra din Baiului, prima mea tura pe munte…
soarele…

si… ceasul din perete pe care l-am scos la crop,
asta seara, fara Timp.

4 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *