In camera rasuna jazz de la Radio Bucuresti. Eu – impachetez. Va fi ultima seara aici. Ultima chirie.
N-as fi crezut ca viata poate incepe intr-o camera urata si demodata pe care am colorat-o in rosu si negru si verde. Acum cred. Nu-mi pare rau ca plec, ce e in suflet in suflet ramane, dar voi duce dorul dupa-amiezilor insorite cand scaldata de soare, camera mea mi-a parut de-atatea ori un palat…
Legenda:
Benji (ficusul meu) inainte sa moara…
stergarul de la mamaia mamaiei…
o vaza rosie din lut…
piatra din Baiului, prima mea tura pe munte…
soarele…
si… ceasul din perete pe care l-am scos la crop,
asta seara, fara Timp.
🙁
Nu ai mai pus apa intre timp?
ba da… 🙁 dar a murit oricum…
insa, nu voi inceta sa cresc plante, sper doar ca n-o sa le cresc doar in moarte…
Tare…Cum Se numeste Muzica