Dacă ar fi să aleg un simbol pentru mărțișor, un obiect pe care să îl atârn de șnur și pe care să-l pot confecționa, atunci ar fi însăși șnurul. Un șnur prins de un șnur, căci nu trebuie să mai căutam alt simbol pentru mărțișor înafara sa.
Ceva de genul… ăsta!! E la propriu mărțișorul meu pentru voi 🙂
E făcut manual din resurse puține, ignorați proporțiile, evident mai multă hârtie decât ață. Promit să mă perfecționez la anu’ și să-mi păstrez ideea (poate ar trebui patentată că în 2020 numai așa or arăta toate mărțișoarele – sigur! da! și banii pe ce s-or mai duce??!)
De la 1 Martie voi purta prins în piept un mărțisor primit. Mulțumiri deosebite Silvanei care s-a gândit la lucrul ăsta pe când noi eram în marea febră a plecării. A venit cu mărțișoarele la aeroport, dis-de-dimineață. Și cu pâine caldă.
Poate mă va întreba cineva de pe aici de ce îl port, ce semnifică. Și gândindu-mă la această posibilă întrebare, mi-am pregătit răspunsul. Trebuie să fie simplu și trebuie să fie sincer.
Mărțișorul e o tradiție cu precădere balcanică, noi, bulgarii, moldovenii fiind dintre cei mai pregnanți practicanți. Se manifestă prin purtarea unui obiect de tip podoabă (simbolic) legat cu un șnur împletit în două culori, alb și roșu. În unele locuri se poartă doar șnurul, în altele s-a cam exagerat cu importanța obiectului. Legătura cu începutul primăverii e mai mult decât evidentă.
Analizându-mi copilăria la țară într-un sat gorjean, trecerea succesivă prin orașe mici (Motru) și mari (București), cunoașterea oamenilor din alte părți ale țării, pot spune că e una dintre cele mai unitare tradiții din țară și mă bucur că n-a trebuit să o importăm sau să o dezgropăm ca să mai avem încă un motiv comercial.
Mi-ar plăcea ca pentru mărțișoare să se impună o limită de mărime, să intre într-o cutie de chibrituri clasică de pildă.
Să ne reamintească să căutăm simboluri potrivite pentru cei dragi, să nu le numim cadouri, să nu le dăruim oricui.
Să le preferăm pe cele lucrate manual celor fabricate pe bandă. Poate chiar să împletim noi înșine șnurul.
Să dăm importanță zilei și tradiției încât să ne facă plăcere să ne pregătim pentru ea, nu să ne gândim că noi fetele urmează să primim, iar băieții… ”aoleu! mâine e 1! ia să număr câte-mi trebuie…” (știu că sunt și zone, în Moldova de pildă, unde și bărbații primesc, dar sigur se aplică și acolo).
Să să… sunt mulți de să în care credem, dar până la anul îi uităm…
o primavara frumoasa! chiar daca la voi va veni in cateva saptamani 😉
O primavara minunata iti doresc! O sa ajunga si la voi in curand ;)!
Frumoase pozele cu branduse si ghiocei, la fel si martisorul. Multumim!!
Sunt superbe surioara, sa ai parte de o primavara frumoasa alaturi de Andrei si sa fiti fericiti.
Mulțumesc pentru mărțișor!
Îți trimit și eu pe calea gândului ”o ață” (așa zicea bunica mea din partea mamei) în două culori alb cu roșu să îți aducă noroc, curaj și multă inspirație pentru duplexul Româno-Canadian.
Te rog să îl împarți cu Andrei și să sărbătoriți cum se cuvine sosirea primăverii.
Ori tu, ori brandusele si ghioceii trimisi spre noi, inseamna acelasi lucru: gingasie, delicatete, sensibilitate, parfum de bucurie.
Sa ramai mereu primavaratica si iubitoare, pentru ca tot ce primim de la tine e iubire curata.
Sanatate, putere, rabdare si intelepciune sa aveti amandoi. Salutari si lui Andrei.
@all: o primavara frumoasa dragelor, cu bucurie caci un nou anotimp ne asteapta 🙂
Foarte fain martisorul Silvanei.
Cele de mai jos sunt tot home-made…in Bucuresti, pe strada Istriei :)…Crosetate zice mama :).
O primavara minunata sa ai Claudia! Primavara in suflet, nu conteaza vremea de afara, e prea putin important… 🙂
@Irina: tu esti mereu asa de generoasa in cuvinte incat simt ca nu le merit. Multumim de gandurile tale bune si sper sa-ti aduc si eu bucurie in dar cand se poate, iar cand nu, macar uman si speranta.
O primavara frumoasa si tie draga Irina!
@Mik: Multumesc la fel draga mea! Afara e doar o vreme, inauntru e un om!
@Mike: nu ma gandisem la martisoare crosetate, dar uite ca exista. Faine si nu par greu de facut, mai greu e sa-ti gasesti timp…
Original! Si surprinzator! Si neasteptat! Si atat de creativ! Altfel cum?!
Pozele le-am devorat inainte sa apara pe blog, ci nu o data…ca-s un mic haplea cand e vorba de branduse, ghiocei si toate micutele primavaratice 🙂
Snurul de martisor l-am gasit in State agatat in copaci de mai multe ori, ultima oara l-am vazut in NYC in Central Park. M-am tot intrebat cine le pune….
O primavara asa cum o visezi ti-o doresc din tot sufletul Claudia!
>:D< <3
Scuze de intarziere, n-am apucat sa-ti scriu, de la 6 am ne-am pregatit de drum si inca mai suntem pe drum, am un ditai campu' in fatza, se lasa noaptea si nu stiu cand om ajunge la hotel. Da' nu-i bai 🙂
O noapte linistita!
@Renutzu: Multumesc la fel pentru urare si drum bun mai departe!
Cu martisorul m-am gandit eu asa ce te faci daca esti undeva departe de taraba de unde le poti cumpara… pai le creezi chiar tu. Oamenii faceau asta la tara pe vremuri cand nu exista ideea ca orice ai avea nevoie se gaseste de cumparat, eventual la 2 minute de casa.
Oricum, sunt prea dependenti de consum inca am transformat si gesturile in ceva de cumparat. E adevarat ca nu mai e timp sa buchisesti acasa la tot felul de lucruri, sa mai ai job si, fie vorba intre noi, sa mai stai si pe net 😀
O primavara frumoasa Renule si-un pat bun la hotel! Macar atat 🙂
Mii de mulțumiri pentru mărțișorul oferit. I-ai dat un stil aparte. Un stil care te caracterizează. Felicitări!
Și eu am oferit pe blogul meu o sumedenie de mărțișoare, și am observat că te-ai servit și tu de acolo ( 🙂 ).
O primăvară minunată și chef de scris să ai. Să-mi spui și mie dacă astenia de acolo seamănă cu cea de aici.
🙂
Hihihi! Pat bun am avut, vecinii au fost mai tzopaitori :)) Aici sarbatoresc ziua sfantului Patrick, neoficial, ca oficial e peste cateva saptamani.
Multi ani am facut martisoare manual, ptr profesori, colegi si prieteni. Adunam fulgi de la tara tot anul, culegeam crengute, colectionam margelute si tot felul de chestii numai bune de facut martisoare. Ma specializasem pe fluturi 🙂 N-am sa uit masa rotunda din dormitor plina de toate cele iar mama disperata ca nu ma mai scotea din martisoare.
Sa ne fie jena sa oferim martisoare facute de noi? N-ar avea mai multa valoare cand stii ca acolo e un strop de pasiune si suflet?! Ori e prea banal fata de ce se gaseste la taraba si ar fi jenant…..
Ar fi o idee ca la anu’ sa facem toate un martisor si sa postam poza si povestea lui! Un exercitiu creativ si o deschidere spre ce-am uitat….
@Claudiu: am servit martisoare de pe blog, alea usor de dezlegat 😀
Multumesc de urarea cu scrisul! Pai daca ma apuca astenia, ceea ce e foarte probabil ca doar stie unde stau, o sa dau de veste aici pe blog…
@Renutzu: Foarte buna ideea cu facutul martisorului, o sa-mi pun in calendarul de la google sa-mi dea o notificare in timp util. La ce experienta se pare ca ai n-o sa-ti fie prea greu 🙂
Se poate sa pui snurul acela pe un tort cu ciocolata amara si frisca multa 😉 ?
Doar stii ca apreciez de mor „martisoarele” dulci, asa cum face orice Spiridus respectabil 🙂
Creativitatea e mai importanta, asa ca-mi fac griji inca de pe acum 🙂
Of,n-am mai pus de mult un martisor in piept.1 Martie parca nu mai e la fel,nu-l mai simt la fel aici.Desi tot ma bucur de primavara.Mi-ai amintit ce emotie era cand eram la scoala,cu martisoarele astea,o data am primit un martisor de la un baiat care imi placea,ceea ce mi-a confirmat astfel si reciproca, el era timid de felul lui,si eu,eram copii doar, ce bucurie mi-a facut! 🙂
@Renutzu: am inteles, fiecare se teme pentru ea ;))
@Darael: prajituri nu fac inca 😀 O sa-ti creasca glicemia spiridusule!
@Silving: e adevarat ca atunci cand esti copil martisorul aduce alte bucurii ca atunci cand esti mare. Mi-amintesc si eu tot felul de copilarii si-mi vine sa rad ce ne putea debita mintea pe-atunci.
Poate o sa vina o vreme cand vei simti din nou martisorul.
mai vazusem snur la telefonul mobil; la laptop, inca nu 🙂
@Lucian: l-am atarnat si eu pe unde am gasit carlig si laptopul meu se pare ca are 😀
Se spune ca daca îl legi de o creanga îti aduce noroc tot anul.