niciun cer

sub randurile negre
filele albe sunt mereu aceleasi
ca si lampa, ca si cartea;
peste degetele grele
am nevoie de tine sa-ntorci pagina.

si daca nu vei fi acolo
voi adormi stramb in fotoliul vechi
far-a mai sti-n care poveste
far-a inchide ferestrele
si doar frigul ma va mai trezi.

voi pasi tot mai incet apoi
cutreierand spatiul
mirosind a noi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *