meet the sun
ca doi străini ce schimbă două vorbe
într-o prelungă sală de-așteptare
ca doi străini cu câte o poveste
fără final și fără alinare
ca doi iubiți de-o pierde-vară
ca doi străini prinși de un scai
de câte ori ți-am spus să pleci
a fost de fapt o rugă să mai stai
Probabil s-au scris deja multe articole pe tema asta. Nu o să despic firul fiecărei platforme în patru, căci dincolo de toate câte se pot spune despre cele două, eu am o singură părere:
facebook-ul aparține prezentului și aproape doar lui, iar blogul aparține trecutului, prezentului și viitorului în același timp
și nu mă refer la evoluția lor tehnologică ci la conținutul și constanța umană pe care fiecare dintre ele se construiesc. Până la urmă, e singura care va conta într-o lume virtualo-reală.
Peste zece ani dacă voi vrea să văd ce am scris azi 14 ianuarie 2012 pe blog, o voi putea face cu ușurință accesând arhiva. Pe facebook, dacă va mai exista și dacă nu cumva va apărea o platformă socială mai tare și lumea va migra către ea, mă îndoiesc că voi putea călători atât de în trecut.
Blogul se aseamănă într-un fel unei cărți, facebook-ul unui ziar, iar fiecare dintre ele au roluri diferite și tocmai de aceea, după părerea mea, doar din perspectiva timpului se pot compara. Desigur, la toate acestea se adaugă și motivul fiecăruia de a avea sau nu blog, cont pe facebook și gradul de implicare care diferă de la un om la altul, dar și de la un moment al vieții noastre la altul.
***
Altfel spus, peste zece ani poate voi râde de rândurile de mai sus căci cine știe cum vor evolua de fapt, lucrurile, dar mie celei de atunci îi voi lăsa alte rânduri anume:
azi-noapte a nins.
te-am visat și nu mi-a mai fost dor
îmi simțeam obrazul fierbinte
sub buzele tale reci
și chiar dacă știam că e vis
nu ți-am mai spus
cât de bătrân îmi ești
azi-noapte a nins.
iar unele cântece, după cum știi,
nu mor niciodată,
și nu se topesc în zori
ca săruturile de gheață.
Și dacă acest link nu va mai exista peste zece ani, Dan Zorilă, Azi noapte a nins,
ce simt azi va fi.
____________________________
cifrele din titlu au legătură cu povestea unui AMR în derulare
Cred în vise. Cred că visele sunt acelea care ne definesc, care ne construiesc sufletul. Un om fără vise e o barcă abandonată în port şi pe care doar rugina şi valurile o mai macină.