0 şi 1 minut
E zero şi-un minut, iar,
tu cânţi la pian după o zi banal de lungă pe care am şi uitat-o cumva;
Şşş! E miezul nopţii şi…
(rostesc tot mai încet) ne dorm vecinii…
Ce bine că nu mă auzi şi mă prefac că-mi văd de-ale mele.
E zero şi-un minut
şi mi-eşti mai drag ca niciodată.
Privirea-ţi şi tâmpla sunt atât de concentrate încât
parcă şi mângâierea mea din priviri ţi le tulbură…
Mai bine umblu cu cele mai uşoare priviri pe care le am.
Şi nu pot. E-o luptă între tine şi fiecare clapă – aşa vă simt, aşa vă ascult,
o luptă pretenţioasă între auz şi răbdare,
o luptă între voi căci eu ştiu câtă muzică mi-ai adus în casă
şi de vei întreba îţi place? îţi voi răspunde prea simplu că da…
E zero şi-un minut,
acelaşi minut
în care cu tot timpul din mine te-ascult.
