Moldoveanu. O zi bună pe Valea Rea
A doua oara pe Moldoveanu, de data asta alaturi de prieteni dragi, intr-o zi superba si deja memorabila, urcand pe Valea Rea si coborand pe Piciorul Moldoveanului si mai apoi prin Caldarea Galbenei.
A doua oara pe Moldoveanu, de data asta alaturi de prieteni dragi, intr-o zi superba si deja memorabila, urcand pe Valea Rea si coborand pe Piciorul Moldoveanului si mai apoi prin Caldarea Galbenei.
Fagarasul ne-a intampinat cum stie el mai bine: agitatia clasica de la Balea, lume multa pe traseul spre Negoiu, 9 grade la Caltun, nori peste Negoiu si cam tot ce insemna mai mult de 2300m, afine la coborarea spre Piscul Negru, in concluzie 9 ore de traseu si 5 prieteni 🙂
Ce poţi face în zile toride de vară? Păăăi, poţi merge la munte. Şi dacă în ecuaţie intră nu doar fuga de caniculă, dar şi asociaţia montană din care faci parte sau prietenii, atunci e musai să se lase şi cu un pic de muncă care să îmbine plăcutul cu utilul. Ca să-mi dau tot eu replică la fraza de faţă, de căldură n-am scăpat 😀
La inceput de aprilie, cand primavara incepe a se dezlantui, pe munte era inca iarna. Fagarasul ne-a primit capricios dupa cum si prognozele au spus-o, dar mult mai cald decat ne aspteptam, ca dupa sufletul omului.
Iata ce a iesit.
Valea se închide în urma noastră. Vârful Viştea Mare se ghiceşte undeva acolo sus în dreapta. Tălpile ne ard împreună, mâinile se ţin împreună. Andrei mă întreabă dacă mi-a plăcut tura, muntele, Moldoveanul. Da, ştie că da. Ne-a plăcut. Sunt fericită şi tălpile pot arde oricât! Ochii îmi sunt după mure şi alune şi uneori privesc în urmă. Din ce în ce mai scurt căci muntele se pierde în ceaţă şi creste verzi din vârfuri de brazi. Mai vin! îmi promit. Până când Făgăraşul îmi va dărui o clipă de senin… și ca om ce sunt, n-o să mă mulțumesc doar cu una!