[Făgăraș] Vals pe Valea Sâmbetei: Muchia Drăgușului, La Cheia Bândei

Drumetie in Fagaras. Cascada

Eu știu ce-am făcut pe 5 august, am ajuns pe creasta Făgărașului cu prietena mea cea mai bună. Noi două, ca pe vremuri. Nici nu a prea contat pe care traseu, vârfurile, căldările, era mult dor de-o drumeție cât ziua de vară, iar grandoarea marelui munte o simți de cum scoți nasul dintre molizi, adesea pe poteci mai solicitante ca cea de creastă.
Retrăiesc încontinuu câteva momente de care nu pot și nu vreau să mă desprind, o cascadă nespus de frumoasă pe pat de stânci îmbrăcate cu mușchi verde și flori albe, acalmia norilor ce mi-a răcorit pielea arsă de soare pe urcarea urcărilor și în care nu se auzea niciun sunet, ridicarea ceții pe firul crestei devenită graniță între pășunea însorită și abruptul rece și gri, blocurile uriașe de stâncă împrăștiate prin toată căldarea pe sub Colțul Bălăceni, ca niște firimituri din pâinea uriașului, unde am avut certitudinea că nimic nu e veșnic – și munții se frâng.
Dar ce ape limpezi curg la vale…

...citește mai departe ↑

[Drumeții cu copii] Prima ei urcare în Făgăraș, spre Șaua Caprei

Miruna „a mai fost” pe clasica urcare de la Lacul Bâlea în Șaua Caprei când avea minus șapte luni, dar o purtam în burtă, iar mai apoi când avea nouă luni… purtată în sistem. A venit clipa să urce pe picioarele ei, numai că vremea nu s-a nimerit cea mai potrivită și nici urcările în Făgăraș nu seamănă cu cele pe Tâmpa. N-am ajuns prea departe, dar la cât dor aveam de muntele nostru ăl mai mare, am făcut abstracție de restul oamenilor și am văzut ce aveam nevoie să văd.

...citește mai departe ↑

Făgăraș, din nou pe creste… în jurul Bâlii

iezerul-caprei

– O să scrii jurnal și despre tura asta? Despre ce? Nu s-a întâmplat nimic deosebit…

Așa e, nu s-a întâmplat nimic deosebit, a fost cald, dar nu caniculă, nu ne-a prins potopul, nu ne-a tăiat calea vreun urs, copilei i-a priit, nu am parcurs zeci de kilometri și nici n-am bifat vreo salbă de vârfuri, ci doar am simțit că sunt pe un munte adevărat (Tâmpa dragă, fără supărare), cu gol alpin și zări înțepate de vârfuri mărețe, cu stâncării impresionante și poteci pe marginea căldărilor amețitoare, lucru ce nu mi se întâmplă prea des și, ca atare, îl apreciez înzecit.

Așa e, nu s-a întâmplat nimic deosebit, am fost pe munte, iar pentru mine acesta e un motiv de scris jurnal. O fi plictisitor, neinteresant, neispititor, ne-nu-mă-interesează. De fiecare dată când scriu prelungesc „traseul” dincolo de acel moment, mă mai bucur încă o dată, e ca și cum la trezirea din visul frumos închid ochii să-l mai pot continua o vreme. Și chiar pot face asta prin scris, prin pierderea aceasta de timp, dar nu de sine.

...citește mai departe ↑

Pe înălțimile bucuriei – Vânătoarea lui Buteanu

Fagaras-Balea-Vanatoarea-54.jpg
Dacă lumea titlurilor n-ar fi invadată de voite induceri în eroare, aș fi titrat un „Lacrimi pe Vânătoarea lui Buteanu”, iar multora dintre voi v-aș fi trimis gândul la cine știe ce întâmplare sumbră. Cum nu m-am pierdut cu firea, rămân la Înălțimile bucuriei și la ochii umeziți emoționați căci iată-mă – nesperată clipă! – în fața pietrei inscripționate, ridicând încă un metru deasupra celor 2507 ai vârfului, privind o mare de creste și de cețuri făgărășene cu o poftă de femeie însărcinată ce n-a prea cunoscut… poftele.

...citește mai departe ↑

Creasta Făgărașului de la Turnu Roșu la Urlea, 2 fete & 2 zile

Să nu vezi cât de departe vei ajunge, să pierzi urma zărilor de unde ai plecat, să simți culmile domoale transformându-se în creastă, creasta în custuri și strungi, să urci și să cobori până la epuizare ca să te poți, pe bună dreptate, încuraja că următorul vârf e doar încă unul, să privești în adâncul căldărilor glaciare cu ochi mirați și recunoscători că ești deja sus, să te simți firav în fața cerului dezlănțuit și doar un om în brațele-poteci ale muntelui, acestea și incredibil de multe alte trăiri definesc experiența unică și de maturitate a unui iubitor de munte: parcurgerea crestei Făgărașului.

...citește mai departe ↑

Negoiu


Fagarasul ne-a intampinat cum stie el mai bine: agitatia clasica de la Balea, lume multa pe traseul spre Negoiu, 9 grade la Caltun, nori peste Negoiu si cam tot ce insemna mai mult de 2300m, afine la coborarea spre Piscul Negru, in concluzie 9 ore de traseu si 5 prieteni 🙂

...citește mai departe ↑

Pagina 12