Negoiu. 2535 de trepte

Intenţionat rămân ultima, vreau să-i mai spun Negoiului o vorbă, să-i mulţumesc că există, dar el rămâne tăcut în ceaţă şi-mi dau iarăşi lacrimile de o bucurie ciudată care mă cuprinde. Plecând înţeleg că am ajuns aici într-un moment în care nu-mi doream foarte mult, în care vârful în sine nu făcea parte din ţintă, iar bucuria mea nu e una a atingerii scopului, ci doar a existenţei unui astfel de moment în timp. Sunt prima oară pe Negoiu şi nu-mi doresc să revin foarte curând. E o trăire nouă pentru mine şi mai ales, unică, şi nu-mi doresc s-o banalizez repetând-o.

...citește mai departe ↑

Semne bune Anul are: viscol, ceata si ninsoare!

Fagaras. Revelion la Negoiu

Intalnirile mele cu Fagarasul sunt memorabile. Unele pentru ca trebuiau sa existe si n-au existat… si altele pentru ca au avut loc, dar muntele si-a trimis la intalnire cand fata lui rece si creasta invaluita in ceata, cand viscolul… Cateodata am senzatia ca in ziua in care voi cuceri muntele asta, ma va lua la el pentru totdeauna, dar pana atunci sa povestesc ultima intalnire (si sa visez la urmatoarea) ca nu e de neglijat sansa de-a plictisi oamenii inca 50 de ani de-acum incolo.

...citește mai departe ↑

Ultimul hotar: Fagaras.

Fagaras - Sfarsit de Septembrie. De la Barcaciu prin Varful Scara spre malul Lacului Avrig
Fagarasul e muntele hotar. Nu trebuie sa-i cuceresti granita cu cerul ca sa simti asta, e de-ajuns sa va priviti fata in fata la prima voastra intalnire. E privirea aceea care deschide coridoare adanci in iris, pe care vei putea inainta oricat avand infinite chei pentru infinite usi, dar pe care insa nu vei putea niciodata intra. Si de va fi altfel… putini vor sti.

...citește mai departe ↑

Pagina 1234