Bernina Gletscher Marathon 2026

Bernina Gletscher Marathon

Anul trecut mi-am împlinit un vis, acela de a traversa ghețari în alergare. Anul acesta am repetat traseul, dar nu și visul. E drept, acum mi-am dorit un timp mai bun, cunoscând detaliile unui traseu nu doar tehnic, dar și la altitudine (de la 1800 la 3000m).

Când am avut primele crampe musculare, la kilometrul zece, mi-am zis că nu e adevărat. Mult prea devreme chiar și pentru mine, cea care n-a avut vreodată cursă lungă fără crampe. Am completat și reparat tot ce a lipsit anul trecut, de la alergările dimineața la hidratare și multe altele, dar s-a găsit altceva care să mă saboteze în stil memorabil. Căci după prima criză am pierdut șirul lor, la fiecare 3-5km diferiți mușchi intrând în grevă. N-am negociat, nu m-am lamentat. Am dat înainte.

Bernina Gletscher Marathon m-a surprins cu un adevăr: eu duc cursele la capăt, sunt prea încăpățânată ca să mă gândesc până și la ideea de abandon. Poate și pentru că sunt o alergătoare care alege mai întâi de toate traseul, muntele, trăirile, amintirile. „Viteza” e opțională, dar cu siguranță, o plăcere.

...citește mai departe ↑

Bernina Gletscher Marathon 2025

Bernina Gletscher Marathon Ultraks ghetari trailrunning

„Cursa anului” mi-a împlinit un vis relativ recent dar înfipt bine sub dura mater, acela de a traversa ghețari, în cazul acesta Morteratsch și Pers aflați sub patrumiarul Bernina. Există câteva astfel de curse unde se marchează trasee temporare prin labirintul de crevase, parcă cu dedicație pentru mine, și nu am stat mult pe gânduri: m-am înscris încă de anul trecut.

Bernina Gletscher Marathon este în primul rând despre această experiență uluitoare, pe care un iubitor de munte, alergător iată, dar nu alpinist, o va aprecia înmiit: să simți ghețarul sub tălpi. Apoi, este despre a continua totuși cursa, căci ce te mai poate surprinde după?!?, pe un traseu cu multe provocări, continuu la altitudine, cu poteci tehnice, cu trei anotimpuri și urcări… una mai cu moț ca alta! La care se adaugă, firesc, povestea fiecăruia.

...citește mai departe ↑

Frauenfelder, un maraton pe dealuri

finis Frauenfelder maraton

Primul meu maraton (aproape) plat și-a scris deja povestea cu pași mari pe văluritul papirus al unui colț din Elveția rurală. Am vrut sub patru ore pe un traseu cu dealuri, am crezut în decizia impulsivă, conștientă fiind de antrenamentul modest din acest an, dar bazându-mă totuși pe constanța lui. Și pe ideea că nu mă pregătesc pentru ceva anume, dar vreau să fiu oricând gata pentru pornirile spontane, cum ar fi să decid cu o lună înainte alergarea unui maraton de șosea. Și am fost. Și sunt.

...citește mai departe ↑

Aripi şi aripioare

Săptămâna asta începe pentru mine sub imperiul somnului, dar şi al optimismului. Ieri am alergat fluturi, dar în curând voi fi eu însumi unul. Nu, nu urmează să mă transform ci doar să mă imaginez unul peste 5 zile când voi alerga / merge / zbura / târî pe şi peste culmile Bucegilor.

Cu toate că am început prost anul 2011, m-am hotărât să nu las totuşi Marathonul 7500 să treacă pe lângă mine. Dacă anul trecut l-am terminat (când vorbeşti de peste 90km verbul a termina înseamnă enorm) şi am ocupat şi un frumos loc trei, anul acesta mă mulţumesc cu secţiunea hobby (doar 45 de km).

...citește mai departe ↑

Maratonul 7500. 90 de km prin Bucegi

Marathon 7500 Bucegi 2010.  Podiumul la feminin
Vineri dimineața am ieșit din cort pe la ora 4:45. Frig, rouă, nerăbdare. O noapte dormită prost, chircită în căutarea unui loc drept, căci deși am controlat locul de cort, am reușit să o dau în bară, adică în groapă. Am mai și visat ceva ciudat, Isus intrase în cort, așa cum îl știu din majoritatea icoanelor și stătusem de vorbă mult timp. Nu-mi amintesc ce-am vorbit, dar a ieșit îmbrăcat în polarul meu. N-am îndrăznit să strig și să-mi cer polarul înapoi. În vis mă miram că visasem asta. Apoi am aflat că și ceilați avuseseră o noapte puțin cam agitată. Probabil, emoțiile. M-am echipat cu de toate, foarte sârguincios și am așteptat doar momentul startului. Am vrut să îmbrac tricoul roșu-roz, dar mi-am zis că dacă prindem podiumul o să am nevoie de el, așa că l-am pus la păstrare, just in case 🙂 Și să nu uit, mi-am împletit părul frumos în două cozi.

...citește mai departe ↑