meet the sun
Deschid Word-ul, scriu.
Foaia e albă, tăcută,
mașina de spălat duduie pe tastatură.
Mi-am cumpărat un ghiveci cu mentă,
trec pe la el pe la geam,
îmi trec mâna peste frunzele zimțate
și cu degete mirosind scriu.
Altădată scriai pe muzică, gândesc,
dar și altădată spălai rufe.
Într-o zi o să semnez acea carte
cu un nume potrivit de fals
ca să dea bine la public.
Anonimii nu citesc anonimi.
Uneori mergi pe stradă, treci în mod banal pragul unui magazin și ziua ta se schimbă cu totul. Ce vrăji au mai făcut poveștile de m-au ademenit acolo, nu știu 🙂
Cateodata visez cu ochii deschisi, mai ales cand nu dorm somnuri lungi…
Incep un mic, dar lung, experiment. O sa tina oare??!
Cum am tot scris jurnale pentru fiecare tură, a trebuit să-mi aleg pe una mai puţin… povestită. Nici n-a fost greu căci tocmai prima suferea de lipsa unei poveşti scrise. Tocmai ea, cea care a declanşat totul…
Povestea a câştigat şi vă invit să o citiţi aici: A fost odată ca niciodată. Poiana Narciselor.