[Jurnal în mișcare 04’23] Cu oamenii dragi timpul trece la fel de repede, în țară sau afară

Pasti Gorj locuri natale 4

Aprilie, cea mai așteptată lună din acest an, a fost despre vizita prietenilor aici, urmată de mini vacanța noastră acasă. Bucurie cât cuprinde, dar și un pic de stres să nu apară ceva care să disturbe ordinea bifelor din calendar. Cu câteva provocări, m-am ținut și de planul de antrenament și mi-am dovedit că și eu pot să fiu obsedată conștiincioasă. Acum, ceva mai liniștită fiind, privesc înapoi și mă simt încărcată de energie; din care îmi propun să consum econom, să-mi ajungă până la vară. Căci mai așteptată decât vacanța ce-a trecut este cea care urmează 🙂

...citește mai departe ↑

Prima întoarcere din cele nu destul de multe

Mi-am dorit mereu să am un Acasă, dar pereții, orașele, potecile se pare că îmi rămân mereu în urmă. Cu un bagaj sumar și cu mult dor, acasă e acum peste tot acolo unde stau la masă cu oamenii dragi, indiferent de codul poștal. Când privesc din avionul ce zboară peste munți, acasă devine un cumul de amintiri, un colaj de mâini, ochi, cuvinte, râsete, mirosuri, îmbrățișări, mâncăruri. Casele sunt case, pădurile păduri, le regăsesc, le părăsesc, le reinventez, dar oamenii dragi îmbătrânesc concomitent cu mine și timpul ne leagă mai mult decât poate spațiul să despartă.

...citește mai departe ↑

pulbere

Nu mai intreb nimic.

Am inteles

din desteptare tot.

In oglinda mea

pentru un singur chip

si pentru aceeasi ochi

mai e un loc.


Ma doare mana asta intinsa,

Rana ramasa deschisa,

Orele tale tarzii

din noptile mele-adormite,

Semnul de carte asezat potrivit,

Starea de moarte,

Gandul ca m-ai pustiit.


Nu te mai caut.

Astept de la pietre

soptirea trecerii tale.


Nu mai exista

cale, cuvinte,

intoarcere.

...citește mai departe ↑