Prima ie – jurnal, lunile I-II. Altiță și schiță încreț

Îmi cos prima ie. Sau îmi aplic o doză de terapie. Sau doar pur și simplu îmi îndulcesc maternitatea.
meet the sun

Îmi cos prima ie. Sau îmi aplic o doză de terapie. Sau doar pur și simplu îmi îndulcesc maternitatea.

Sentimentul ce mă guvernează de câte ori mă gândesc la Gorj este că nu-mi cunosc destul județul natal. Ba chiar prea puțin spre deloc. Amintirile puținelor excursii din copilărie și adolescență se amestecă cu trecerile pe lângă ale vieții de adult cu program relativ fix: de la – până la.
Luni după Paști am plănuit o mică aventură în căutarea lalelei pestrițe (despre care habar nu aveam că se găsește în județ!) și am zis că un ocol nordic până în Cheile Sohodolului nu strică, un loc pe unde am mai trecut cândva și despre care îmi aminteam două lucruri: o stâncă tăiată deasupra șoselei și o bălăcire într-un soi de peșteră.

Se întâmplă la un moment dat să îți dorești să vezi un ceva despre care știi că există,
știi deja cum arată – laleaua pestriță, acel ceva pe care mai trebuie doar să-l cauți,
pentru care simți că poți face sacrificii,
acel ceva care îți poate aduce o cunoaștere sau o înțelegere de sine dincolo de cuantificabila goană umană,
pentru care pui în mișcare tot universul în numele unei întâlniri despre care știi deja că te va mistui cu implicațiile sale
și totuși, vei fi acolo să arzi.
Noi pe la Gorj nu aveam treaba cu Sanzienele, ci cu Rusaliile. Planta in sine doar anunta inceputul verii si cam atat. M-am minunat e drept de traditiile de prin alte parti pe unde Ielele treceau mai des 🙂