[Drumeții cu copii] De cealaltă parte a Rinului, printre gențiene spre Hohe Kugel

Fraxern Hohe Kugel 7

N-am terminat cu Alpii elvețieni de am trecut Rinul la cei austrieci, dar când îi tot privești de la fereastra din bucătărie, parcă îți vine să zici: hai să vedem cum e și pe-acolo! Ne-a ajutat prognoza să decidem destinația, iar strava să alegem un traseu scurt, ca pentru Miruna. Dar când „alege Claudia traseul”, se dovedește adesea destul de abrupt și n-am mai ajuns până pe vârf, de unde erau ceva șanse să facem cu mâna Altstätten-ului. Dar de-acum știm cu ce se mănâncă „dealurile” de vizavi unde, dincolo de priveliște, iarba e plină de gențiene cum n-am mai văzut până acum.

  • Sâmbătă, 20 mai 2023, Bregenzerwald Gebirge – Munții Pădurea Bregenz (Austria)
  • Traseu: dus-întors de la Fraxern (1000m) spre vârful Hohe Kugel (1645m)
  • Date: 4.5km, 360m+, 2h30
  • Trupa: tata, mama și Miruna 🙂
harta Altstätten - Fraxern
Cam pe unde am fost raportat la Altstätten, locul unde stăm

La doar o jumătate de oră de-acasă, locul este o destinație rapidă pentru drumețiile de familie și, de ce nu, pentru alergări când vremea sau zăpada din Alpstein nu îmbie.

Am urcat cu mașina destul de sus și la un moment dat cu ceva emoții, serpentinele și drumurile înguste fiind o specialitate comună ale țărilor ce au domesticit Alpii. Fraxern s-a dovedit a fi un „sat” destul de cochet, atestat de pe la 1100 (că tot mă miram că pe o casă scria 1500 și ceva), iar la capătul asfaltului ne aștepta un stadion și o parcare mare, amenajată și, evident, cu plată. Asta la altitudinea de 1000m într-o locație de care nu aveam niciun fel de așteptări.

Ne-am bucurat de ceva mai multă vizibilitate, nu mai era pâcla de pe Valea Rinului, dar în același timp căldura înăbușitoare nu avea să facă un trio bun cu panta continuă (Andrei: „a ales Claudia traseul…”) și hainele lungi: mâneci lungi, craci lungi 😀

Pe fundal, Miruna oricum se tânguia de una, de alta, că vrea dulce, că e cald, că vrea stâncă să se cațere, că nu are chef de drumeție, de ce n-am îmbrăcat așa gros?!? Aici i-am dat dreptate, dar primăvara a fost atât de umedă și adesea friguroasă încât luna mai s-a simțit tot ca un aprilie. Când am făcut rucsacul am avut grijă să pun mănuși, nu pălării…

Adevărul este că n-am prea avut porțiuni drepte, de revenire, ci aprox. 180m+ pe fiecare kilometru de urcare, ceea ce mi s-a părut și mie destul de ambițios, pentru turele cu copiii ar merge ceva mai pe ocolite. Noroc că i-a venit lui Andrei ideea să numere Miruna pașii, până la o sută în română, până la o sută în germană, iar cum pitica e guralivă, o invitație la vorbit a revigorat-o instant.

După ce ne-am lămurit că nu e ziua potrivită să „atacăm” vârful, am făcut pauză în ceva poiană mare, cu cabană (sau stână, nu știu exact ce e, căci și unele stâne au mese la care servesc trecătorii cu diverse) și intersecție de drumuri și trasee. Adică ei au făcut pauză, eu aveam o mică alergare în planul de antrenament și mi s-a părut locul perfect să dispar pentru 25 de minute.

După alergarea mea ne-am reunit și am început coborârea pe același traseu. Miruna, mâncată și absolvită de efortul urcării, plus că s-a mai răcorit între timp, a zburdat la vale, chiar și în bocanci fiind, dând și ture suplimentare în alergare. Evident că au început să curgă și exclamațiile, ce fain e pe munte, ce bine c-am venit la drumeție, ce zi frumoasă, ce, ce, ce să mai! – când e ușor, tuturor ne place!

Hohe Kugel - privire spre Valea Rinului
Pe „dealurile” Alpilor austrieci privind spre cei elvețieni; jos, în pâclă, Valea Rinului

Altfel, chiar aveam nevoie de o ieșire, sinuzita apărută de nicăieri m-a deprimat instant și total. Nu chiar de nicăieri cu atâtea alergări prin ploaie, vânt, frig sau chiar polen (că tot e avertizare), cu un copil de grădiniță care aduce acasă nu doar pietre în buzunare ci și viruși în spinare… Dar pe fondul relaxării că am scăpat toată iarna și primăvara, perioada propice, e enervant să mă apuce tocmai acum când vine vara dar, mai ales, vin concursurile pentru care m-am antrenat de câteva luni încoace…

*

Într-o notă optimistă, sau măcar colorată, vă las cu ierbarul foto al turei (florile mai deosebite față de pajiștile clasice cu margarete, piciorul cocoșului, păpădii, priboi etc.):

flori de primavara in Alpi
  • albastră – Muscari sau Zambila struguraș (Muscari botryoides)
  • mov – (Globularia sp.), în germană Kugelblumen
  • roz – Iarbă neagră (Calluna vulgaris)
  • roz – orhidee (Orchis mascula subsp. speciosa)
  • galben-verzui – Darie (Pedicularis sp.)
  • galben – Bulbuc de munte, bujor de munte (Trolius europaeus)
  • albastră – gențiene, Ghințură de primăvară (Gentiana verna)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *