M57
O privesc si ea ma priveste. Cat timp voi trai eu, vei trai si tu ii spun… Ea se simte flatata ca o privesc cald si ii daruiesc zilele. Ea e doar… o boala.
O privesc si ea ma priveste. Cat timp voi trai eu, vei trai si tu ii spun… Ea se simte flatata ca o privesc cald si ii daruiesc zilele. Ea e doar… o boala.
Nu ma privi, ma sting
ma urlu-n mine, ma resping
Las cercul sa ma-nchida-n mine
Aprilie-a murit.
Asteapta-ma-n Aprilie!
Imi amintesc de tot ce las in urma si desprinderea rupe cu dintii din mine. Ma simt pustiita, seaca, umila. Ma simt bolnava si nu indeajuns de bolnava. Mi-as dori ca durerea asta de cap sa ma faca intr-adevar sa plesnesc, iar durerea din piept sa ma prabuseasca intr-adevar inauntru-mi! Nimic nu se intampla… chinul se taraste si el pe langa mine, ma priveste cu sila si cu dispret: nici tu nu esti pe masura mea!
n-am mai zburat demult… nu mai simt vantul
aripi au secat
ratacindu-mi trupul
nori n-au mai vegheat
asupra furtunii
nimic n-a mai plans
sub razele lunii
in bratele tale
am murit lent
incercand sa respir, sa ma iert..