meet the sun
Urmează o relatare lungă, în episoade și garnisită cu multe poze a unui Paști inedit pentru noi, petrecut nici la mama acasă și nici cu prietenii pe munte, ci la 7 ore distanță de veniți de luati Lumină! și în care am gătit mai puțin, am biciclit mai mult și ne-am bucurat de primavara generoasă care s-a instalat după o iarnă lungă.
O tura faina de MTB pe dealuri prahovene pline de farmec despre care cei mai multi dintre noi habar n-avem ca exista. Oare cate astfel de locuri ne asteapta sa le descoperim??!
Mtb-ul e ca un fruct exotic de care n-ai mai mâncat niciodată şi nu ştii la ce să te aştepţi. Poate că arată cam dubios sau e mult prea colorat, poate pleci de la premiza că nu-ţi plac fructele în general şi că nu există ceva care să te poată surprinde sau poate, pur şi simplu, eşti înnebunit după fructe şi muşti din el fără rezerve. Oricum ai muşca, odată ce ai muşcat îi simţi şi gustul despre care orice ai spune după sună a… „mai vreau”!
Pe când Marea Evadare se anunța cu vreo 1500 de temerari înscriși, o săptămână de ploi la activ și nămol la cote ridicate (și cursa e în desfășurare acum când scriu), eu plănuiam o mică ieșire prin cartier cu mica și neîncercata mea biclă nebotezată încă.
A plouat toată noaptea și alte ploi se anunțau în reprize, deci e momentul prielnic să ies și eu. O duminică frumoasă scoate omenii din casă, dar una închisă și cu trotuarele umede ține deoparte amatorii de plimbări, cărucioarele, puștii cu rolele, așa că e mai mult loc ca oricând pentru mine.
Sub semnului Domnului, al pinguinilor şi al Milcovului s-a făcut zi de sâmbătă fără ploaie, fără soare, fără vânt, fără nămoale şi am ajuns în pădure la Comana să apăs şi eu pedala.