meet the sun
Le-am numărat, atâtea sunt: 2 – 12 august. Scriu jurnalul în timp real. Prea intim? Poate. Când tu îl citești, am plecat deja, faptele sunt la timpul trecut, dar emoțiile, întâmplările, gândurile n-au timp.
Dincolo de mine și de Acasă, am scris o odă prieteniei și o dedic prietenilor. De pretutindeni.
Până când în salt m-aș desprinde,
din prea plinul-alergării în saltul firesc,
cu degetele s-ating frunzele unui ram ademenindu-mă ca mâna lui Adam din Sixtină;
să mă înalț, să ating, să cobor,
să alerg,
să mă înalț, să ating, să cobor.
Duminică, ora 9. Plaiul Foii, la 13 kilometri de Zărneşti, judeţul Braşov.
E deja foarte cald.
Ca din pământ un personaj-copil îmi trece prin faţa ochilor. Împinge o roabă. Nu foarte uşor, se mai opinteşte.
Apoi, apar ei, alergând. Un cuplu şablon.
Drumul se învăluie în praf în urma lor, e cald, e tare cald pentru ora 9, pentru poale de munte.
Şi rămân doar un spectator uimit de spectacolul întâmplării.
Copilăria, pentru cei mai mulţi copii, înseamnă culoare, joacă, bucurie. Dacă s-ar putea, oriunde şi oricum.
Apoi, chiar şi când evadezi, ai alături un telefon…
Exact aşa cum spune titlul 🙂