Copilăria, pentru cei mai mulţi copii, înseamnă culoare, joacă, bucurie. Dacă s-ar putea, oriunde şi oricum.
Apoi, chiar şi când evadezi, ai alături un telefon…
____________________________
cifrele din titlu au legătură cu povestea unui AMR în derulare
Ce placuta ochiului e imaginea de azi :)! Eu cand vreau cu adevarat sa evadez , chiar in propria-mi casa, inchid telefoanele – scot fixul din priza, inchid mobilul (sau trisez putin, il pun pe „Silent”). Altfel nu ma pot deconecta complet.
@Gabi: e greu sa evadezi, insa nu imposibil, noi, cu muntele nostru, evadam ce-i drept mult mai des decat altii, dar nu destul…
Macar de ar fi telefonul singura intrerupere a jocului… ca dupa conversatie sa se revina la joc. Din pacate mi se pare ca multi parinti nu mai au timp (sau suficienta energie si vointa) ca sa iasa pe-afara, sa le ofere copiilor cateva ore de joaca prin zapada de exemplu.
Eh, lasa ca se pot juca in zapada in retea :)) sunt sigur ca se vor dezvolta la fel… (noot)
Da, tare asta cu „sa nu raceasca copilul” :)) Si pe urma te miri de ce au imunitatea scazuta.
Ieri in gara la Breaza era copilul femeii de la bilete pe-afara – se juca singur in zapada – se batea cu bulgari cu inamici imaginari… Si cum aveam timp pana venea trenul, m-am pus sa ma joc si eu cu el – am facut o motocicleta din zapada 😀 Cred ca ma va tine minte – si sper sa gasesc motocicleta acolo langa peron, cand ma intorc peste cateva zile :))
Eu tin minte vorba aia de la reclama: „murdaria e buna!”
@Ioan: asa e, si pe mine m-a intristat acasa sa descopar ca tipul vorbea la telefon… eu fiind fara ochelari n-am vazut detaliul asta ci doar mogaldeata roz ce se juca singura.
M-am gandit totusi ca e lucru mare chiar si asa sa scoti copilul sa se bucure de ninsoare, la noi e cronica si generalizata teama: sa nu raceasca copilul… plus ca multora le e greu sa se urneasca.
@Ioan: ca intotdeauna, lasi in urma ta gesturi si fapte frumoase 🙂