[Jurnal în mișcare 03’26] astenie cu… fulgi

astenie de primăvara flori mov in zapada

Parcă nu era suficient că sufăr de astenie de primăvară cronică, dar iarna care nu știe să plece și primăvara care se face că vine se iau la întrecere cu răbdarea mea. De obicei, astenia mă lovea la vremea ninsorilor din corcoduș, nu a fulgilor, sub soarele brusc arzător și nu sub cel cu dinți…

Martie a început bine, dar a devenit pe parcurs un fel de test fizic și psihic, frustrant deopotrivă. Așteptam de pildă topirea zăpezii să reiau turele pe munte, dar a nins mai mult ca în decembrie. Sau câteva grade în plus ca să nu mai alerg cu mănuși. Știu că e ceva ce ține de clima locului și de activitățile preferate, dar sunt totuși patru luni de iarnă. Ce se simt până la os.

...citește mai departe ↑

Barca altora

barca cu vasle versus vele

Uneori ne simțim ca într-o barcă cu vâsle în timp ce în jurul nostru toți ceilalți au vele. E normal și asta uităm să ne spunem, că e normal să fie așa, să fie pe lumea asta tot felul de bărci, de toate mărimile și puterile, chiar și din cele invizibile. Întinderea apei se vede însă la fel din ambele bărci, viteza e diferită, dar stai! și noi oamenii suntem diferiți. Fericirea altora, râvnită pe cât de incomplet e percepută, ar fi o risipă în mâinile noastre, o banalitate sau dimpotrivă, o povară de nesuportat.

...citește mai departe ↑

Dor de mesteceni

Mestecănişul de la Reci, Braşov
Toamna e anotimpul ultimei chemări: vino să mă vezi înainte de-a fi totul pustiu şi alb! şi intru într-o panică nebună de-a mai face câte ceva înainte. Şi atunci realizez cât de puţine am făcut toată vara, cum am cântat ca un greiere bonom şi iresponsabil şi cum frigul mă încolţeşte ca o foame…

...citește mai departe ↑

Astenie?

E toamnă. E un motiv bun să fiu astenică. Tot anul aştept aceste zile în care să-îmi pot justifica, pe drept, stările. De fapt, mai e şi astenia de primăvară, dar ea e vinovată mai mult de fotofobie şi migrene.

Acum cerul e gri, lumina e ştearsă, aerul se aşează greu ca un drumeţ obosit. Sunt eu însumi obosită, slăbită, sfârşită, extenuată. Nu mă pot concentra. Oasele îmi transmit durerea lor surdă şi îmi cer să mă ghemuiesc. Într-o cutie de chibrituri eventual.

...citește mai departe ↑

Pagina 12