Dor de mesteceni

Mestecănişul de la Reci, Braşov
Toamna e anotimpul ultimei chemări: vino să mă vezi înainte de-a fi totul pustiu şi alb! şi intru într-o panică nebună de-a mai face câte ceva înainte. Şi atunci realizez cât de puţine am făcut toată vara, cum am cântat ca un greiere bonom şi iresponsabil şi cum frigul mă încolţeşte ca o foame…

...citește mai departe ↑

Înseninări

In munti, dupa ploaie

De câte ori îmi simt fruntea descruntându-se nu pot să nu iau aminte la ce anume mi-a descreţit-o. Cum mai tot timpul stau încruntată (când citesc, când lucrez, când cad pe gânduri, când nu văd bine la distanţă, când mă orbeşte soarele, când sunt atentă la ceva şi prea multe altele…), momentele de relaxare se simt imediat în toţi muşchii faciali ca o bucurie.

Senzaţia asta am avut acum câteva minute când uitându-mă peste pozele din concediu, am dat de următoarea…

...citește mai departe ↑

Pagina 12345