meet the sun
De curând am fost acasă(la țară – iată că acum am două acasă și nu e deloc rău) și nu țineam neaparat să împart cu lumea din încărcătura cu care m-am întors (și nu mă refer la ce am în… lada frigorifică). Sunt egoistă cu lucrurile pe care nu le pot dărui așa cum se cuvine.
Acum, ascultând Alexandrina live, mă uitam pe poze și am început să scriu despre…
Acum 11 ani eram la fel. Veneam dintr-un oraş foarte mic într-un oraş foarte mare. Locuiam la gazdă undeva pe la Tineretului. Multă vreme am mers pe jos până la Universitate. Cred că nu îmi plăcea metroul prea mult. De altfel, mergeam mult pe jos, fără hartă, fără prea mult habar. Nu m-am rătăcit niciodată.
Pot să mă plâng de căldura mare şi de muştele ce-au speriat munţomanii de la est la vest, că n-a scăpat unul indiferent de cărările urcate. Fiecare a avut parte după chipul şi asemănarea sa, de propriul roi de muşte în jurul capului. Morala: unde nu te aştepţi, ia şi autan-ul cu tine!
N-as fi crezut ca viata poate incepe intr-o camera urata si demodata pe care am colorat-o in rosu si negru si verde. Acum cred. Nu-mi pare rau ca plec, ce e in suflet in suflet ramane, dar voi duce dorul dupa-amiezilor insorite cand scaldata de soare, camera mea mi-a parut de-atatea ori un palat…
Nu stiu daca toti oamenii pot spune repede, fara sa se gandeasca, care-i Locul. Eu pot. Mereu am putut si de la o vreme de cate ori stau pe ganduri, e suficient sa-mi amintesc de el, sa-l privesc si sa simt auto-imbarbatarea: -Poti! -Pot!