– Nu vă deranjează că fumez, nu?
– Nu.
– Puteţi fuma şi dumneavoastră!
– Nu mulţumesc, nu fumez.
– Aţi fumat vreodată?
– Da, am tot încercat, dar n-am putut.
– E bine că v-aţi lăsat.
– Nu cred că m-am apucat vreodată. Dar de lăsat, se poate spune că m-am lăsat.
– Să-mi spuneţi unde să vă las mai exact.
– Deocamdată… mai mergeţi!
În stânga e biserica unde l-am lăsat pe un El, în dreapta e hotelul unde un Celălalt m-a lăsat pe mine, gândi ea. Cât de aproape sunt uneori lucrurile…
– Îmi puteţi oferi o ţigară? întrebă imaginar ca şi cum ar fi exersat un rol mut.
– Sigur, primi imaginar răspunsul şi inspiră adânc aroma de tutun amestecată cu aerul rece al unui ianuarie cum n-a mai fost demult…
Frumos: „În stânga e biserica unde l-am lăsat pe un El, în dreapta e hotelul unde un Celălalt m-a lăsat pe mine, gândi ea. Cât de aproape sunt uneori lucrurile… „