Mi-am luat mașină mică

masina de cusut Singer

Na, că am făcut-o și pe asta! Nici n-a fost greu, m-am hotărât într-o zi pe la prânz. M-am gândit să-mi iau una mică, să umblu ușor cu ea și mai ales, să n-am probleme cu parcarea.

Permis… am demult, n-am mai umblat de ceva vreme, dar am impresia că ne vom înțelege mai ales după ce îi voi răsfoi instrucțiunile. Cu pedala am ceva emoții însă sper să n-o calc fără să mă asigur.

Toate bune până acum. Am planuri mari cu ea în timp ce ea stă și mă așteaptă cu 7 destinații și vreo 20 de tipuri de călătorii.

I-am pus deja un nume: Sașa.

P.S. Este o maşină de cusut Singer Mademoiselle 1507, electrică, ușor de montat pentru lucru și ușor de depozitat, dar despre ale cărei bune purtări sau nărăvuri nu știu încă mare lucru, așa că dacă aveți sfaturi de dat, am sfaturi de primit 🙂

De ce am numit-o Sașa, nu știu, impulsul de moment a fost hotărâtor!

P.S. la P.S. … cu fluturașii… așa m-a cucerit :”>

10 Comentarii

  • Te admir ca stii si iti place sa cosi la masina….daca vrei poti sa faci experiente si cu Singerul de la mine, un adevarat scrin de zestre cu 100 de ani vechime…la schimb iti dau sa imi pui si mie un fermoar sau alte chestii ca la cusutsunt antitalent 🙂

  • Mai, ce bine ca scrii atat de des! Mie mi-e grozav de lehamite si sa traiesc, dar sa mai scriu, asa ca ma bucur alaturi de tine, citind randurile tale.
    Am si eu o astfel de „masina mica”, este de origine autohtona, am facut adevarate minuni de-a lungul anilor cu ea, incepe sa ma prinda nostalgia daca imi amintesc. Din pacate, acum sta parasita, desi atata amar de vreme ea a fost cea care ma linistea, ma relaxa si ma facea sa ma refugiez intr-o lume numai a mea.
    Si pentru un astfel de hobby trebuie sa ai timp si, mai ales, o dispozitie pe masura. In felul meu, ma implicam intr-un proces creativ si pentru acest lucru iti trebuie o anumita stare care s-a dus demult 🙂

  • Iar despre cum se foloseste… Mai bine descopera singura.
    Stiam, pe langa tighelul simplu, sa festonez, sa fac butoniere si chiar sa brodez. Si acum am ghergheful si batistele brodate cu monograma.

    Am facut de la rochii simple de vara, de ocazie, costume, jachete, pardesie si chiar paltoane cu broderie. Orice!

    A fost o adevarata placere 🙂

  • Acasa, mamaia avea un Pfaff (parca asa se scrie) de fier pur si simplu, un fier negru, mare si grea si cu un design impresionant, de pe la 1930-1950 cred, dar care functiona impecabil. Bineinteles ca nu se atingea nimeni de ea inafara mamaiei. Multe momente alte copilariei mele s-au insotit de zgomotul apasat al sistemului de pedalare ce angrena o curelușă subțire și fină de piele la rândul ei agrenată de roata din lemn de nuc șlefuit pe care mâna aceea dragă o atingea în răstimpuri pentru a regla viteza de cusut…

    Mama avea și ea o mașină de cusut, din seria Ileana, Monica sau cum s-o fi chemând, o mașină cu probleme deseori, dar la care se putea face una-alta. Nici la asta nu aveam acces… oficial, însă, pentru că neoficial de multe ori am încălcat regula și am călcat pedala. Nu știu unde e această ”Ileana” că nu mi-au dat ochii peste ea când am mai fost pe-acasă.

    Timpul a trecut, mamaia s-a dus, iar mama a uns Pfaff-ul. Am văzut acea luptătoare de fier încă lucrând. O bătrână din sat, mai aproape de lumea de dincolo decât de cea de-aici, i-a dat mamei un fel de ultim ajutor și sfat.

    A venit rândul meu să-mi încerc norocul. Pasiunea știu că există că doar am pus deseori mâna pe foarfecă și ac, iar timp… s-o găsi. Într-o zi voi fi pregătită să ating Pfaff-ul!

    Kya, poate schimbăm într-o zi niște tipare și cine știe, o veni și inspirația între un vârf de ac și-o mână ce așează materialul.

    Mike, la Singerul tău o să vin să închin un pahar de vin mai degrabă, că de atins trebuie apă sfințită. Dar cred că se lasă cucerite c-un ulei din cel mai fin 😉

  • atentie,
    coaserea adica ce face masina de cusut si cel care coase este o activitate, croitoria dupa cum ii spune si numele, este ceva mai mult. Sa o folosesti cu drag si spor. Candva, am facut si eu cadou un agregat ca asta. Din pacate drumul croit prost cu greu il mai poti coase.

  • Vai ce bine ca ti-ai luat masina mica…Acum cand am nevoie de vreun retus am la cine apela:-P. Astept sa scrii despre instructiunile de folosire si cum ti-a iesit prima cusatura! s-o stapanesti sanatoasa!

  • Mulţam fain de urări, deocamdată am început bine: i-am dedicat un birou şi i-am citit cărticica. Diseară începe însă… distracţia.

  • Mai eu nu le am nici cu coaserea nici cu croitoria, de cand ma stiu am fost antitalent. NU imi place si basta; dar va admir pe voi, cele care aveti rabdare cu astfel de activitati migaloase…din punctul meu de vedere singerul ala de acasa e piesa de muzeu, cu lemn sculptat si toate cele dar tot l-as da la muzeu ca sa imi tin biclele in hol…

    Dar nu ma lasa mama, caci si ea se aseaza des si ii calca pedala…eu numai pe cea de la masina ma pricep sa o calc.

  • Eu am cusut la mana foarte multi ani. Aveam „obiceiul” de a corecta tot ce mi se parea ca nu cade bine. O prietena imi zicea odata ca as gasi cusur si unei rochii Armani si-ai baga si-n aia foarfeca! Cam asa eram pe vremuri. Acum nu prea am mai avut timp de asta.
    Tot pe vremuri, faceam pe micul croitoras, dar nu dupa tipare ci doar dupa propriul gust. Cateva chestii din „operele alese” au fost si purtate 😀

    Eu zic sa te dai cu binisorul pe langa mami tau, sa te invete. E o chestie sa stii sa folosesti o piesa de muzeu. Daca o sa stii mai multe o sa-ti placa sigur.

    Bicicleta, va avea mereu locul ei, mai mult sau mai putin inghesuit. Cine stie, cu timpul va fi loc pentru mai multe si mai mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *