În concediul ăsta am făcut ce nu se aştepta nimeni să fac: nu am mers la munte. Am preferat să trec munţii dintr-o parte în alta şi să mă refugiez într-un final acasă, unde n-am dus-o rău cu mâncatul şi odihna. Printre altele, ceva ştiam sigur: mergem la peşte!
Mi-a plăcut mereu la pescuit, dar nu să pescuiesc ci doar să pierd vremea în linişte pe lângă oamenii cu undiţa: fotografiat gâze sau lectură la umbră.
De data aceasta tata mi-a înmânat o lansetă. Am folosit-o ca undiţă însă, căci lansările mele ori treceau dincolo de baltă ori se împotmoleau la mal cu toate încâlcirile de rigoare.
asta-i balta cu pricina
La primul peşte am ţipat, am făcut în fel şi chip. Şi m-am repetat până pe la al 10-lea peştişor ce s-a lăsat fentat de momeala mea, apoi m-am obişnuit cu performanţa şi porecla: pescăruş 😉 De trei ori am prins câte doi odată şi reacţiile au fost pe măsură: isterie, bucurie, nebunie, de s-a tremurat papura şi s-au pierdut cu firea… broaştele.
primul cărăşel
doi de-o dată!
o reginuţă – pe cât de frumoasă pe atât de neplăcută pescarilor
Pe la 30 de capturi m-am retras în plină glorie – era mult prea mult pentru mine! Am terminat de citit o carte, timp în care am fost întrebată de 15 ori dacă dorm…(??!)
Am luat iar băţul ieşit prematur la pensie şi-am mai prins 5, nu ştiu care m-a provocat; apoi am dat să strâng lanseta. Am reuşit să încurc firul, acele, plumbul şi pluta – toate împreună – de mi-a luat o oră să le descurc. Nu ca n-aş fi avut briceagul la îndemână… ca să scurtez treaba!
P.S. Dacă eu am prins 35, apoi Andrei a prins peste suta, iar tata tot cam aşa. Ia ghici cine i-a curăţat şi fript unul câte unul??! Şi-am uitat să spun că vreo trei sferturi au fost cărăşei de 4-6 centimetri…
P.S.2 Ştiu sigur că pisica de la ţară n-a fost iertată de ospăţ :”>
mamaa, ce monstri 🙂
fain.. bravos!
mie-mi spui! totusi numarul lor mi-a gadilat serios orgoliul ;))
Foarte fain! Să vezi numai cum e să stai toată ziua cu băţul în baltă şi la sfârşitul zilei să pleci ca ursul din poveste … Eheee! În astfel de cazuri “monştrii” aştia sunt aur curat!
nu-i nimiiic, li dam di beuut! =))
@Oana: Pai data trecuta doar asta am reusit: sa inmoi batul in balta fara sa vad macar un solzisor 🙂
@Boga: beutura-i scumpa si nici nu prea merge cu mamaliga =))
sal! foarte frumos peisajul?in ce localitate este balta cu pricina?
Nu stiu daca te ajuta la ceva, dar este Stiucani,judetul Gorj. Sunt multe astfel de balti pe dealurile afectate de foste cariere si exploatari de carbune.