Când m-am trezit azi dimineață mi se scuturaseră pe balcon florile de la trei livezi de corcoduși. Am privit nepăsătoare grămada aceea de petale în care viscolul tot mai căuta cu respirația turbată o floare de cireș.
Am închis ochii să-mi continui somnul. Mi-am propus să reiau un vis întrerupt de imaginea albă de mai devreme. După atâtea dimineți de exersare, visele astea întrerupte chiar se continuă cu disconfortul că ultimele scene se tot repetă și nu întocmai fidel. Eu știu că nu-l la fel și dinadins le modelez până ajung la varianta care-mi trebuie. După o vreme obosesc.
În vis simt oboseala de-a tot relua cadrele și cedez, acceptând trezirea. Frasinul își leagănă crengile și știu că dacă-l privesc printre gene într-un anume fel trunchiul lui îmi pare o mână, apoi o palmă ușor lungită din care degetele-ramuri se răsfiră grațios ca într-o poziție de dans. Am văzut și azi mâna.
Când am deschis ochii tot mai mari viscolul era tot acolo cautându-și floarea de cireș în revărsarea florilor de corcoduș. Alte și alte noi petale vin de sus, ninsoarea continuă, cerul e alb ca o livadă deasă cu susul în jos…
impart cu drag ziua de azi, am savurat-o din plin petrecand ore bune in parc, stiu ca la tine a nins, am vazut 🙁
si maine aici se anunta o alta zi de primavara, numai ca noi plecam inapoi in Ohio….stiu ce ma asteapta, aceeasi trezire din visul tau frumos
Incepe sa iasa soarele si aici, dar ar fi nevoie de minim doua saptamani pana sa dispara cu totul gheata, zapada si apa cat sa pot iesi la alergat (altfel decat pe trotuar in sus si in jos) sau cu bicicleta. La munte inca nu ma gandesc…
Si cred ca vor mai fi si dimineti cu neaua la geam de-o palma…