Nu știu de ce m-am tot ferit de un bilanț până acum. Poate că n-am vrut să fac unul, așa că nu va fi un bilanț, ci doar câteva vorbe (și poate câteva poze).
2011 a fost un an aproape bun, dar care a început prost.
2011 a fost un an plin de probleme, dar în care nu am simțit că trebuie să le înfrunt de una singură.
Accidentarea la genunchi din ianuarie m-a ținut puțin pe tușă, dar în iulie alergam la maratonul 7500 prin Bucegi, încă nerefăcută complet și fără antrenament (de-aia am luat doar locul doi). În realitate, mă antrenasem zi și noapte, de câte ori simțeam durerea…
Apoi au urmat planurile ce au căzut unul câte unul, mult-amânata plecare în Cehia, plecarea și gata, s-a sfârșit anul. Dacă n-ar fi fost Andrei, muntele, m-aș fi pierdut în tumultul grijilor fără ca azi să pot privi în urmă și să înțeleg ceva din ele. Așa facem noi oamenii, ne zbatem până nu mai vedem imaginea de ansamblu, lucrurile care contează cu adevărat, ce rămâne după ce trecem…
În 2011
– am mers pentru prima oară în Retezat, Parâng, Piatra Mare și puțin în Căpățânii, Hășmaș (toate turele în pagina Jurnale de Munte, sus în meniu)
– am urcat pe Moldoveanu (2544m), Viștea Mare(2527m), apoi Peleaga (2509m), Păpușa (2508m), Vârful Retezat (2482m) și era cât pe ce și pe Parângul Mare (2519m) – vârfuri unde voiam să ajung după îndelungi așteptări
– am văzut lacuri glaciare în Retezat, Lacul Sfânta Ana (de origine vulcanică), Lacul Roșu (lac de baraj natural) – de când le-am învățat la geografie voiam să le văd
– am mers în ture solitare, în ture cu prietenii sau doar în doi
– am fost iarăși în Deltă cu bărcile cu vâsle
– am lucrat / studiat / trudit pe alocuri pentru identificare colecției de flori de care sunt tare mândră (pagina Florile Carpaților, sus în meniu)
– am aprofundat mersul pe bicicletă (mulțumesc încă o dată Pinguini pentru cadoul-biclă)
– m-am străduit să-i ajut cu tot ce-am putut pe cei dragi – aici neputința doare cel mai tare…
Ce n-am făcut?
– nu m-am cățărat
– nu am făcut mai mult când era loc de mai mult
Și câteva poze,
Cu Mike, după premierea de la maraton – locul II Hobby Feminin
Probabil dacă e să merg la un maraton anul ăsta, va fi 7500…
pe Moldoveanu l-am întâlnit singură într-o dimineață devreme cu multă ceață,
Peleaga ne-a așteptat într-o zi cu soare, muuuult soare
cu Vârful Retezat am avut tot o întâlnire solitară și matinală
pe Cârja (2405m) cu Parângul Mare la orizont (dar și cu norii…) – sper să revin în 2012
Cu Ciucașul
între două delegații o fugă în Piatra Mare (aici Canionul Șapte Scări)
Lacul Bucura din Retezat – cel mai mare lac glaciar din țară – la capătul opus, mici și colorate sunt corturile
Lacul Roșu
Lacul Sfânta Ana
uneori trebuie să-mi construiesc drumul (în Cheile Râmețului, Munții Trascău)
sau să-l înfrunt pe două roți – pe biclă pe dealuri
uneori singură la drum (ca în Măcin)
sau doar cu Andrei (prin Piatra Craiului, Piatra Mare, Făgăraș, Parâng),
dar mereu cu același nestăvilit dor de munte
Și ca mesaj pentru 2012,
nu există ani mai buni sau culmi mai înalte, ci doar clipe trăite și apreciate cum se cuvine
P.S. Pentru cine interesează o tură anume, toate albumele foto se găsesc în link.
P.S. 2. M-am uitat un pic și la blog, aproximativ 50.000 vizite, 30.000 unice, aproape 2 minute timpul mediu pe site (ceea ce e foarte bine) în timp ce eu am publicat vreo 230 de postări, la care s-au comentat de peste 1500 ori. O fi bine sau rău, nu știu, tot ce contează e că relația mea cu blogul se apropie de maturitate, iar asta sigur e de bine.
Daca stim sa filtram tot ce e bun si frumos, daca ne putem depasi temerile si daca putem accepta si ne putem bucura de ceea ce ne aduce fiecare zi, daca putem merge mai departe atunci cand ne impedicam, atunci anii indiferent ca se termina cu 12, 13, 20 sau 50 in coada, nu pot sa fie decat niste ani buni.
minunat tot ceea ce vad.iti doresc numai bine si sa nu te opresti niciodata din a calatori in tara si nu numai pentru a vedea si a impartasi si altora din ceea ce vezi.