2021 sub lupă: un an ca un carusel


Până la mutarea în Elveția, 2021 a fost anul în care m-am învârtit ca un scaun de carusel. Din când în când, gândurile mele mai urcau să dea o tură, alteori doar stăteau și meditau la scaunul gol făcând rotații complete. Alteori, emoțiile se îngrămădeau pe scaun și visau la o tiribombă cu lanțuri care să le consume, dar caruselul nu și nu, continua în monotonia lui să rotească impersonal zilele.

...citește mai departe ↑

2020 sub lupă: în ciuda covidului, a fost un an plin

Pentru mine, 2020 nu a fost un an groaznic. Las pe cei cu drame adevărate (decese în familie, pierderea locului de muncă, lucru de acasă în același timp cu școala online a copilului, boli cronice sau acute netratate corespunzător etc.) să se plângă. De bine, de rău, toți ai mei sunt sănătoși, iar covid-ul nu ne-a stresat excesiv. Nu mai mult decât o poate face propria minte.

La mulți ani!

...citește mai departe ↑

Autocritica de final de an

Nu știu care mai e trendul mărturisirilor pe final de an, să treci în revistă doar pe cele bune, să te faci că plouă ninge și să nu spui nimic, să speri că următorul an va fi mai nou bun sau pur și simplu, să nu-ți pese. În atare stare mi-aștern cugetare.

2014 a fost un an pe jumătate gol și pe jumătate intens. Legea compensației plus alte legi ale vieții legate de belele – cum le doriți? mici, servite una după alta cât să nu te-apuce plictiseala de-a trăitul, multe și mărunte venite toate odată de-ți vine să le pui la coadă cu număr de ordine (n-ai să vezi!) sau una mare o dată la nu știu cât timp de nu mai știi cum ești – năucit sau strivit? Ei bine, în viață nu e pe alese și nici nu există vreun echilibru între ce primești, ce dai și ce ți se ia, dar sigur sigur vine ziua când nu va conta cât ai dat de bună voie…

...citește mai departe ↑

Pagina 12