[Jurnal în mișcare 02’26] Februarie, luna de rezervă

luna de rezervă jurnal februarie miscare

Februarie e luna promisiunilor, căci indiferent de cum a decurs ianuarie, încă nu e târziu să planific anul. E luna de rezervă, fără pretenții, în care tot ce se întâmplă e ca un bonus. Concursurile scurte m-au ținut în priză, schiul de tură mi-a dat doza de munte de care am mereu nevoie, iar ultimele alergări s-au simțit ca startul oficial al sezonului.

Februarie e și luna mirajelor. Simți primăvara în jur, dar iarna e la orizont. E despre a nu te minți, ca Baba Dochia. E despre realismul dorințelor. Un nou prag de vârstă se apropie și asta mă face mai responsabilă. Pentru orice vreau trebuie să muncesc mai mult ca până acum. Încă mă afectează că am pornit de foarte de jos cu toate, că oricât aș recupera, sunt cine sunt: o evadată.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 01’26] Început pestriț

început pestriț de an simbolistica

2026 a început pestriț, nehotărât, cu activități diverse dar niciuna definitorie. Continui și în acest an seria de jurnale lunare, tradiție începută din 2022, și pe care o mențin din mai multe considerente: caracter memorialistic, exercițiu de scris, auto motivare.

Sunt jurnale în mișcare pentru că viața cam asta înseamnă, nu neapărat sport, deși sportul pare dominant în cazul meu. Eu nu-mi pot imagina omul modern fără un hobby și, în contra balans cu petrecerea tot mai digitală a timpului, fără un hobby care să-l mențină în contact cu natura.

Și, pentru că întâi de toate mă observ pe mine, ieșitul pe ușă e un leac aproape universal pentru orice problemă care persistă: sănătate, stres de orice fel, lipsă de idei, prea multă muncă, prea multe ecrane, singurătate etc.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 11’25] Aniversări și primele ninsori

alergare Valea Rinului

Cu excepția mea, în noiembrie le aniversez pe toate: copila, soțul, relația, blogul. Încă învăț să mă bucur de fiecare aniversare, să prețuiesc mai conștient ce am. E luna în care nu plecăm pe nicăieri, în care se simte liniștea, mai ales cea emoțională, dinaintea sărbătorilor. E luna în care îmi permit să n-am niciun plan sportiv, în care devin mofturoasă și fug de primele ninsori, de potecile alunecoase, refugiindu-mă pe lunca însorită. Noiembrie e despre adaptarea la mirosul iernii, ultimele drumeții uscate, dar și despre mobilizări pe final de an: ce mai pot drege înainte de-a accepta că a mai trecut unul?!?

...citește mai departe ↑

[Drumeții cu copii] Malbun, magia iernii e când se risipește ceața

Werdenberg Malbun winter 9 magia iernii

Probabil una dintre cele mai faine drumeții de familie ale acestei ierni. Însoțiți de prietenii noștri și de speranța că putem urca până deasupra plafonului alburiu, forestierul acoperit tot mai mult cu zăpadă ne-a purtat până în golul alpin. Ca un făcut, soarele s-a arătat la momentul oportun și am găsit locul perfect pentru o lungă pauză de masă, joacă cu bulgări și admirat crestele destul de impresionante. A fost genul de tură după care Miruna n-a mai contenit cu exclamațiile, că i-a plăcut tare mult pe munte 🙂

...citește mai departe ↑

Schi în Zillertal ediția 2014

2-5909-Hintertux_w.jpg

Postarea aceasta va fi astfel mai mult o dare de seamă a mea pentru mine, o pagină de jurnal dintr-o poveste, sper eu, cu happy-end. Pentru voi sper să fie o plimbare fotografică în lumea pârtiilor din Austria, unde dacă nu te țin picioarele să schiezi toată ziua ai cu siguranță ce vedea.

...citește mai departe ↑

Pagina 12