[Jurnal în mișcare 12] 2025 sub lupă

sub lupă

Îmi place să las bilanțul anual pe ultimele zile din decembrie deși observ că multă lume începe din noiembrie. Poate că aștept să se mai întâmple ceva definitoriu. Poate că mă tem să trag linie și să fiu sinceră cu mine. Sau doar mi-e greu să trag concluzii în lipsa unor dorințe clare. Ceea ce eu NU mi-am propus la început de an.

Cert este că 2025 a curs de la sine, fără vreun eveniment extraordinar, un an în care treptat am început să iau pauză de la „prea multa dramă”. Probabil că era timpul, că ultimii patru ani aici plus cel în România, de dinaintea plecării, m-au consumat destul și spiritul de supraviețuire s-a activat. Cert e că nu m-am opus liniștirii. Nu spun că am găsit răspunsuri, dar măcar încep să fiu dispusă pentru ele…

...citește mai departe ↑

Cum se cade, omul cumsecade

Trenul Regiotrans sosește în gara Zărnești și locomotiva se uită spre Crai. Șina continuă într-o ușoară curbă, dar capătul de linie e subînțeles și scot aparatul să imortalizez cadrul, pe cât de banal și de repetabil, pe atât de simbolic în felul său. Controlorul mă abordează prin surprindere și recunosc că tresar intuind un „nu aveți voie să faceți poze”…

...citește mai departe ↑

Noaptea din legenda meşterului

Nu există o Ana pe care să o zidesc în mine şi din care să mă ridic falnică chiar mâine! Nu există o legendă, un leac, o scăpare. Nici măcar nu există un sacrificiu. E doar o formă palpabilă de incontrolabil pe care o voi stăpâni abia când voi renunţa total la ambiţia de a deţine cu orice preţ, controlul.

...citește mai departe ↑