meet the sun
Mă simt liberă și în același timp în stare de continuă eliberare de când am lăsat în spate, una câte una, încătușările mentalităților daco-slavo-mioritice. Nu mai simt obligația de-a fi în rândul lumii și, mai important, înțeleg să nu o transmit mai departe fiicei mele.
Prefer oricând atitudini pro civilizație, gândire, principii, încredere în sine, corectitudine, civism, egalitate de sex etc.
Până când în salt m-aș desprinde,
din prea plinul-alergării în saltul firesc,
cu degetele s-ating frunzele unui ram ademenindu-mă ca mâna lui Adam din Sixtină;
să mă înalț, să ating, să cobor,
să alerg,
să mă înalț, să ating, să cobor.
Poate ca n-a fost revolutie, poate ca s-a murit stupid si prea usor, poate ca printre cei care le depun coroane sunt si aceia care i-au redus la tacere…
Nu stiu sa tac in asa fel incat tacerea mea sa se si auda. Stiu sa ma intristez cu entuziasm si stiu sa ma bucur din intristari.
Tind sa cred ca peretii s-au alungit dintr-o data si camera s-a transformat in turn. Visele mele sunt trepte pe care urc fara prea multa energie si vointa in varful lumii.