[Jurnal în mișcare 01’23] Normalitatea e fără câini liberi pe câmp

Altstatten running ianuarie 2

Nu mi s-au întâmplat prea multe în prima lună a lui 2023, dar moartea Anei m-a șocat și, după atâtea zile, încă sunt afectată. Indiferent de taberele care s-au format, pe mine mă dezamăgește profund lipsa de reacție a celor care merg pe munte și a celor care aleargă. Ei știu prea bine situația, că sunt câini absolut peste tot, haite adesea, că nu e sigur să mergi singur mai pe nicăieri. Pentru că sunt câțiva „viteji” care imediat sar să te facă cu ou și cu oțet dacă-ți recunoști teama de câini, oamenii preferă să tacă. O tăcere ca o tragedie continuă.

Eu alerg aici pe câmpuri, pe dealuri și, dacă aud o mișcare undeva, nu mai tresar de frică, ci de curiozitate: poate e o căprioară. Știți că nu mă omor după Elveția, dar faptul că nu au câini liberi e un plus. Normalitatea e ca omul să alerge/meargă pe oriunde poftește fără să fie alergat de „cei mai buni prieteni”… ai cuiva, ai nimănui sau poate ai românilor needucați, cu ură de semeni sau cu nesimțire crasă. Cu mentalitate de acum x secole. Dacă cei care fac mișcare, prima linie cum ar veni, sunt atât de nepăsători, „iubitorii” de normalitate anormală vor învinge. Vor trăncăni și vor fi singurii care vor conta. Ca și până acum.

Ana a murit degeaba. Iar eu simt o furie pe care mi-o pot explica… din păcate.

...citește mai departe ↑

Acolo unde săracul nici curtea nu-și mătură


Deschid geamul să intre și aer rece, nu doar soarele. O muscă aterizează pe pervaz și o pocnesc instinctiv, norocul ei că pe drumul caftelii am realizat că nu e nevoie să fac asta cu atâta intensitate, astfel că musca a încasat-o pe jumătate și e încă vie. Un bobârnac bine plasat o trimite de unde a venit și, mioapă fiind, nu vă pot garanta că și-a făcut din cădere rampă de lansare sau doar s-a prăbușit în zăpada îngălbenită de pipi canin din jurul blocului.

...citește mai departe ↑

De ce unii oameni sunt condamnați să piardă

Dacă nu știi și nu poți fi diplomat,
vorbele tale aduc mai multă nemulțumire decât înțelegere.

Dacă nu știi să pui întrebări,
răspunsurile te vor ocoli și vei fi mereu răspunzător că nu știi să afli.

Dacă spui adevărurile cu prea multă ușurință,
ești bănuit de rea credință și nu vor fi ascultate.

Dacă vorbești prea mult,
de la un punct încolo nu vei mai fi ascultat chiar dacă vei spune și lucruri interesante.

Dacă știi lucruri, dar nu le știi argumenta,
te vor învinge cei care sunt buni la argumente chiar dacă n-au dreptate.

Dacă atribui prea multe sensuri cuvintelor tale,
mulți vor alege acel sens care te dezavantajează sau la care nici nu te-ai gândit.

Dacă vorbești deschis fără să filtrezi prea mult ce spui,
nu ești apreciat pentru sinceritate și spontaneitate, ci dimpotrivă.

Dacă vorbești deschis,
riști ca cele spuse să se întoarcă împotriva ta căci mare parte a oamenilor preferă să răstălmăcească vorbele altora decât să le producă pe ale lor.

Dacă încerci să dregi lucrurile stricate conform celor de mai sus, atunci sigur vei pierde.

Dacă vei vrea să taci și să te retragi, sigur nu vei putea.

Dacă suferi de toate astea și pentru toate astea și totuși, nu te poți opri să fii tu însuți, să continui să crezi că va veni o zi când energia cu care mergi înainte va conta pentru cineva, că intențiile tale sunt de folos zilei de azi și tardive zilei de mâine când vei rămâne tot mai singur, atunci ești condamnat să pierzi.

...citește mai departe ↑