Oameni Suntem 17. Șapte ore

Decalajul de șapte ore față de România se simte chiar și atunci când nu cântăresc ce se întâmplă aici cu ce se întâmplă acasă. E greu de explicat, dar când mă trezesc am impresia că e după-amiază, că deja a trecut ziua. E drept că în ultima vreme abia deschid ochii pe la nouă, la zece și nu adorm niciodată înainte de unu noaptea. E total ineficient ritmul ăsta, dar e ceva de genul ”ai intrat în horă, joacă!”… și altă horă încă nu știu.

Montreal. Strada Mare. iriși și bujori

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem VI. Melodice


Mă simt străină de multe, dar există repere față de care mă poziționez confortabil sufletește și prin care îmi dau seama că locuitor al unui spațiu e doar trupul.
Am ascultat muzică, am admirat în treacăt arta urbană pentru oamenii de suprafață ce umblă prin subteran și am născut vise la margine de ape.

...citește mai departe ↑