Mă simt străină de multe, dar există repere față de care mă poziționez confortabil sufletește și prin care îmi dau seama că locuitor al acestui spațiu sunt doar cu trupul.
Muzică.
înainte și după sau o oră din viața unui instrument
Sâmbătă am fost la întâlnirea cu OSM – Orchestre Symphonique de Montréal și am concluzionat următoarele:
– dacă vrei să asculți muzică pe viu (căci nu se compară cu nici o altă variantă) trebuie să cumperi din vreme bilete sau să ai noroc și/sau bani pentru locurile bune – nimic nou, nu??!
– dacă nu știi limba unei țări e extrem de frustrant să râdă o sală întreagă în jurul tău la niște glume care pe tine te lasă complet indiferent;
– dacă asculți de două ori aceleași piese instrumentale (că nouă așa ni s-a întâmplat!) s-ar putea să te miri, dar să și remarci că există un folos: prima oară eram distrasă de instrumentiști și instrumentele lor, mai ales de cele de percuție, iar a doua oară m-a furat muzica și timpul.
Ce mi-a plăcut cel mai mult? Pavane, Op. 50 de Gabriel Fauré.
Artă urbană.
În subteranul ”oraș” de beton arta urbană își găsește loc în calea trecătorului.
A opri în loc prin artă este tot o formă de artă. A te simți oprit e o mică eliberare din rutină.
Ape.
Pe malul unei ape (întâmplător fluviu, Saint Lawrence) o potecă banală, alergabilă, mi-a deschis vise. Aștept primăvara ca pe o cale de-a descoperi cum înverzește iarba pe aici și dacă dintre frunze cresc aceleași flori și dacă printre crengi sfârâie din aripi aceleași păsări.
M-am uitat lung și fără ciudă la apele înghețate… mi-ar fi plăcut doar ca orizontul lor să fie mai departe, mult mai departe.
M-am uitat si eu peste biletele de la Filarmonica din Berlin…cam de acum se iau pentru luna mai pentru concertele de seara(si nu ma refer pentru spectacolele deosebite ci pentru cele obisnuite-programul e afisat oricum pana in iunie/iulie), iar pretul mediu cred ca se invarte pe la 50 de euro.
Am gasit vreo doua chestii interesante, inclusiv un recital cu Alice Sara Ott dar trebuie sa vad daca mai au bilete.
@Mike: Nici aici n-au fost ieftine, vreo 40 de dolari, insa banii se duc deseori pe tot felul de nimicuri si cu acelea nu ramanem si nu traim clipe de sublim. Cu muzica avem o sansa 🙂
multumesc pentru muzica 🙂 si asa e, banii oricum se duc, macar sa se duca pe amintiri
Cu placere Miky, am o adevarata obsesie pentru melodia asta si poate e tocmai pentru ca s-a cantat de doua ori la concert (ca restul pieselor fireste ca asa a fost conceputul dirijorului se pare…)
Oare cum se poate să-mi placă tot mai mult de tine când te plac deja foarte mult? Ei bine, uite că te plac mai mult.
Multumesc Dunia pentru incurajari, functioneaza 🙂
Muzica merge la suflet si-l imbie! Felicitari ca va luati doza de puritate si frumusete!
Subscriu la cele spune de Dunia 🙂
Mie cel mai mult imi place faza cu apa…abia astept sa ne arati poze cand se topeste zapada….si sa stii ca si mie mi s-a intamplat sa fiu intr-un grup unde lumea rade si eu nu inteleg de ce pentru ca habar nu am ce spun…cand este vorba despre dialecte inca mi se mai intampla si dupa atatia ani 😉
@Ana Maria: pai o sa fac sigur poze cand voi alerga pe acolo. Sincer, de-abia astept!
Faza e ca si atunci cand incerc sa vorbesc franceza (atata cata stiu…) cel din fata mea crede ca stiu ca lumea si o da pe repede-inainte si evident, eu nu mai inteleg nimic :((
Nici nu stiu cum sa mai procedez, imi mai lipseste o insigna in piept cu „stiu putina franceza, ai putina rabdare” 😀
Cum te inteleg !!! Ai putintica rabdare…o sa vezi ca peste un an-doi o sa fie totul mai simplu ;).
Imi permit un sfat, tocmai pentru ca l-am primit si eu, in situatii similare. Nu te sfii sa ii rogi sa vorbeasca, dar putin mai rar si se vor conforma 🙂
Si un alt sfat: incearca si biblioteca publica! E putin diferita fata de ceea ce stim noi.
@Kya: ii mai rog si eu pe cei cu care vorbesc mai mult, dar cand e vorba de cateva replici imi iau super tepe… In felul asta am decis sa vorbesc doar in engleza, nu vreau sa mai fiu amabila vorbindu-le limba principala, iar daca dau peste cineva care nu stie, o sa-l chinuiesc cu franceza mea 😀
Buna idee, mi-amintesc de postarile tale de la Cycling for libraries, o sa caut sa vad daca e una prin zona.
Frumoasa postarea asta cu muzica, arta urbană și natură. Mi-a plăcut și schimbarea pozei de profil. Am achiziționat de curând un album cu costume populare românești și unul cu covoare românești. O încântare să privești râurile cusute și coloritul lor. Parcă simt tot neamul aproape.
@Corina: multumesc. Si impresiile urmeaza principiul: cine se aseamana se aduna si sunt si din acestea nu doar din cele sociale.
Cu poza de profil, am vrut sa fac o schimbare, sa las deoparte „palaria” ultimului an (in poza de dinainte purtam palarie de soare).