AMR 15. Sec, cel mult demisec
Mi-e dor de un pahar cu vin. Roșu. Sec.
Cel mult demisec.
Apoi, de o plimbare boemă pe străduțele fără nume
ale unui oraș în care am observat totul, mai puțin oamenii.
Mi-e dor de un pahar cu vin. Roșu. Sec.
Cel mult demisec.
Apoi, de o plimbare boemă pe străduțele fără nume
ale unui oraș în care am observat totul, mai puțin oamenii.
Într-o zi cu soare (adică ieri) și cu ger (tot ieri) am pornit la drum lung prin oraș, în căutarea statuilor și detaliilor de arhitectură încă nefotografiate. Și da, le simțeam că există, le-am și găsit, dar am și rămas cu siguranța că încă mai sunt multe pe care le-am ratat.
Ok, e noapte, e tarziu, sunt intr-o anumita stare care n-are a face cu rabufnirile, dar cedez si spun stop joc!
M-am enervat, mai! Mai rar stiu, dar iata ca s-a intamplat. Si cum e firesc mi le-am amintit pe toate de peste zi.
Daca-ti raman mereu c-un pas in urma
E doar c-as vrea sa te simti liber,
dar nu singur.
Sa nu simti din privitul inainte
decat culorile din vraja.
Sa nu tresara gandul tau
la teama singurei secunde
ce ti-ar intoarce drumul
În alb-negru.
Daca-ti raman mereu c-un pas in urma
E doar ca mana ta sa poata prinde vantul.
Si-ai stii ca sunt acolo atat de mult incat
Sub pasii tai tacerea s-ar numi pamant.
Sub pasii tai m-as transforma-n pamant.