Sa zicem ca as avea cate ceva de spus dupa o bere si-un long island… Stiu ca ma jeluiesc in fel si chip de ceva timp de cand am prins Grai… la beție.
Poate doar sa mai fumez o tigara dupa cele deja 7-8… un mic record pentru mine. Dar cum a zis si nenea soferu’ cu taxiul e o vreme buna doar de innoroit… Si credeti-ma, in orasul acesta, noroiul abunda 🙁
Asa ca pot inceta macar pentru o seara cu tanguitul si cu plansul de mila. Maine e o zi buna de facut fapte bune. Pentru mine de data asta.
Ce-am invatat azi? Ca atunci cand iti iei o haina noua e bine sa nu te intorci acasa si cu cea veche. Poti sa faci ca mine, s-o dai de pomana cuiva – daca faci un bine astfel- sau o poti arunca la primul cos de gunoi… Dar sa fie totusi cos si nu direct pe maidan… cu toate ca pentru unele gunoaie si maidanul e prea mult.
In rest, mai sunt si oameni pe lumea asta care nu vor ceva de la tine si carora nu trebuie sa le dai nimic in schimb. Le poti multumi, daca mai ai timp, sau le poti acorda tu insuti altora sanse. Ca sa vada si ei ca mai exista omenie, prietenie, incredere, speranta, vise, minte.
Hm… stiu ca omul la bautura spune multe si recunosc ca mancarimile sub limba isi vor dreptul lor, dar… nu mai adaug decat partea buna a lucrurilor: Claua a baut azi si nu s-a mai ametit asa rau ca pe vremuri. Claua s-a simtit bine, stapana pe ea, independenta, lucida. Claua a ajuns cu bine in camaruta ei, intre peretii ei si stie ca Ziua de Maine are un sens. Si ca il stie doar ea, adica tocmai cine conteaza.
Noapte buna!
P.S. sper ca in frigul noptii asteia sau al alteia cineva sa-si gaseasca caldura sub geaca mea.
Fiecare dintre noi ….ne plangem de mila ..si?dar noi macar avem curajul sa recunoastem si sa privim cu speranta la un „maine”.Si in fiecare zi de maine incercam sa ne „ridicam” si sa „pasim”..din nou.”Curajul este arta de a fi singurul care stie ca e speriat de moarte.”James Harold Wilson
Numai ca acest sus-jos trebuie sa fie unul fundamentat, nu doar de dragul de a trai intr-un anume fel.
Eu nu vreau sa traiesc o zi de Maine doar ca sa-mi arat c-am mai prins o dimineata. Ca am mai reusit un pas. Daca nu invat nimic din fiecare zi, atunci Maine nu exista cu adevarat.
Curaj, da – dar nu in lupta cu moartea fizica a omului ci cu moartea lui spirituala.
vrei nu vrei orice zi este o noua experienta.chiar daca aprent petreci in acelasi fel timpul.rutina…de fapt nu cred ca exista rutina,.cred ca…noi stabilim aceasta rutina.poti face din orice ti se pare rutina sa fie ceva placut sau daca nu, macar agreabil.trebuie sa inveti din orice pas pe care il faci zilnic,pe acelasi drum,la aceeasi ora, cate ceva.doar ca trebuie sa fii atent.sa urmaresti detaliile.oamenii de stiinta (biomecanica) au tot incercat sa gaseasca 2 pasi identici si…ghici ce?…normal ca nu au reusit sa-i gaseasca.nu exista doua lucruri perfect identice legate de acest ‘ceva’ ce suntem noi,oamenii.nici miscare,nici cuvinte,dar mai ales ganduri sau trairi.
Daca suntem deschisi cu mintea si sufletul ….in fiecare zi a existentei noastre invatam cate ceva. Un prieten drag spunea: „in final …as vrea sa pot sa spun ca nu am facut umbra pamantului degeaba”.Maine pt mine ,nu este un simplu „maine „…este o noua zi in care vreau sa vad rasaritul ,o noua zi in care vreau sa vad apusul si o noua zi din viata mea de care sa ma bucur , o noua zi sa fac lumea mai buna ..(cel putin lumea mea)