meet the sun
Decorul e gol,
frigul miroase-a bujor.
Din negrul hârtiei sticloase
se nasc două cozi creponate.
Îmi ceri între ore răbdare,
îmi legi cozile cu o singură floare.
Clipesc.
Des.
Tac.
Rabd.
Cu mii de ace în tălpile goale,
amorțeala are mii de pumnale.
M-ar putea evada
când inspir
mâna păturii căzând
din mohair.
Acuarela mă ninge discret,
zorii prind chip de portret.
am fumat
am asteptat sa vina noaptea
am alergat
am simtit ca cedez
m-am oprit.
sub cerul inchis fara stele,
in locul de joaca fara copii,
sub teii verzi fara flori,
cu parul in vant fara agrafe
m-am dat in leagan.
M-am ridicat.
Mi-am terminat alergarea.
E deja Luni. Va trebui sa astept toata saptamana ziua de Vineri. Stiu, si voi… ca doar dupa vine weekend-ul… in care aveti planificata o buna parte din partea traita a existentei voastre.
Pentru mine, vine Restul Vietii Mele.
Mana ei imi atarna cumva pe frunte
incat puteam simti gandurile cum se zbat
ironice sub tampla
si-n insomnie beat
priveam prin intuneric la gura ce respira
si-mi colora prin aer un parfum bizar
ma-ntrebam in adancire
daca ma simte oare
si langa ea ma cere
ca umbra un hoinar…
Mana ei imi aluneca din cand in cand pe frunte
incat sa simt cumva c-o pierd
o surprindeam uimit si disperat
ca sa ma regasesc intr-un tarziu uitat
sub un tavan
acelasi umed si imaculat.
A fost ultima noapte in doi
caci in zori a plecat somnoroasa
si eu voiam sa ma inec intr-un somn
incat ea sa ma planga cand pleaca.
Ca atunci cand iti iei o haina noua e bine sa nu te intorci acasa si cu cea veche. Poti sa faci ca mine, s-o dai de pomana cuiva – daca faci un bine astfel- sau o poti arunca la primul cos de gunoi… Dar sa fie totusi cos si nu direct pe maidan