Mai curat, mai frumos

Fiind zilele acestea la plimbare prin Quebec a trebuit sa-mi calc pe inima si sa recunosc ca uneori mai curat poate sa insemne mai frumos.

In primul rand, lipsa gunoaielor pe marginea drumului e o chestie care se remarca din start. Drumurile pe care canadienii le numesc pitoresti sunt de n ori mai prejos ca multe dintre drumurile noastre, insa faptul ca sunt curate si ca nu poti trage pe dreapta decat in amenajari lasa o impresie de respect pentru fiecare viitor sofer care trece pe acolo. Practic, intr-un loc cu ceva punct de interes este parcare si nu arata de tocmai ar fi vreun balci. Nici in jur nu miroase a urina si a „treburi mari”, ceea ce e mare lucru. Culmea e ca aici nu te da pe spate peisajul, dar in Romania degeaba avem peisaj daca trebuie sa te tii de nas si sa ai grija pe unde calci.
Avem munti cu inaltimi peste 2000m, dar tinem mortis sa ajungem cu masinile pe varful lor de parca am avea ciuda pe curatenia inaltimilor… nici aceea intacta.

In Canada lacurile si raurile sunt ceva extrem de comun, n-ai cum sa mergi un kilometru fara sa vezi o apa. Stiti ce lipsesc? Gramezile de peturi stranse la coturi si in albii, plasticele si zdrentele atarnand prin salcii si arini, vetrele de foc si gunoaiele din jurul lor ramase de la „iubitorii de natura”… Avem rauri de munte nespus de frumoase si salbatice, dar cum le intalneste, romanul nu se poate abtine sa nu le murdareasca in ideea ca daca-i gunoi il ia apa la vale de parca la vale nu ar fi tot in tara lui.

Or fi locuri exceptionale prin Canada, dar peisajul comun e per total dominat de padure si ceva dealuri cu nume de munti. Nu e atmosfera bucolica de la tara, nici spectaculozitate ca-n Defileul Jiului de pilda, dar e curat incat place ochiului de aproape ceea ce Romaniei ii cam lipseste: gunoiul e detaliul care strica impresia. Pana nu invatam ce sa facem cu gunoiul ne batem joc de frumusetea naturala a tarii de care avem parte fara sa avem vreun merit insa.

Stiu ce inseamna pentru mine Romania si tocmai de aceea pot aprecia locurile ei frumoase și mai mult atunci cand dau peste unele pe care doar curatenia le face sa para frumoase. Raman la o parere mai veche de-a mea cum ca romanul ar trebui trimis afara măcar o data in viata ca sa inteleaga ca nimic nu-i picat de sus, ca pentru tot ce-i bun si frumos se pune osul la treaba si mintea la contribuție. La noi frumosul e, cu munca si ganditul am ramas in urma, pe vremea cand pe gunoi chiar il lua apa si-l inghitea pamantul…

(posted from mobile)