Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei: adevărul, singura revoluție

 Sighet-Memorial-Comunism-07-rw.jpg

„Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”

Ana Blandiana, fondatoare alături de Romulus Rusan a Memorialului

Când vine vorba de Victimele Comunismului trebuie să existe cuvinte.
Am plecat de la Memorialul din Sighet cu sufletul împietrit, cu mintea răvășită. Părinții mei se nășteau în anii 50 într-o Românie încarcerată, a elitelor umilite, a oamenilor harnici exterminați, a oamenilor drepți îngenunchiați. Ce așteptări să mai ai de la omul nou, dacă cei buni, cei cu valori și principii au fost reduși la tăcere prin moarte sau prin pecetluirea buzelor cu frică??!

...citește mai departe ↑

A uita despre tine înseamnă a afla despre mine

Pe cât e de omeneşte să uiţi pe atât de inuman mă simt uitând.

Multe dintre cele uitate pot fi recuperate cumva, ca miile de versuri la un loc ale poeziile învăţate în şcoală de pildă, ce s-au dus, dar nu-i bai, de acea există cărţi. Dar am uitat şi irecuperabilul ce doar amintirile mai puteau salva şi cel mai de preţ bun pierdut sunt oamenii.

Că sunt prieteni buni ai unui segment de timp, colegi de şcoală, vecini, prezenţe fugare, dar marcante, toţi există acolo în căuşul aproape strâns al amintirii lor, cu un chip sau chiar cu o întreagă poveste, cu o frază pe care aş putea-o spune oricând despre ei, dar fără un nume.

...citește mai departe ↑

Masti

urc trepte tot mai inalte
peste adancuri tot mai adanci
catre lumini tot mai straine
cu pasi tot mai mici si mai mici

nu merg catre ceva anume
ma ratacesc intr-un singur sens
umbrele ma urmaresc inainte
urmele se topesc, se topesc…

...citește mai departe ↑