„Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”
Ana Blandiana, fondatoare alături de Romulus Rusan a Memorialului
Când vine vorba de Victimele Comunismului trebuie să existe cuvinte.
Am plecat de la Memorialul din Sighet cu sufletul împietrit, cu mintea răvășită. Părinții mei se nășteau în anii 50 într-o Românie încarcerată, a elitelor umilite, a oamenilor harnici exterminați, a oamenilor drepți îngenunchiați. Ce așteptări să mai ai de la omul nou, dacă cei buni, cei cu valori și principii au fost reduși la tăcere prin moarte sau prin pecetluirea buzelor cu frică??!
Născuți și crescuți în comunism sau limitați la nevoile de bază, cu orizonturile minților închise, românii care azi regretă regimul, care azi suspină după egalitățile comunismului, nu au știut și nu au vrut să știe de crimele ciumei roșii pe care și-au clădit viețile.
După Sighet am înțeles de ce, la 26 de ani de la Revoluție, suntem încă atât de infestați cu răutate, prostie, hoție, mojicie, nesimțire, cruzime. N-a avut cine, n-au fost destui cei care să cunoască trecutul suficient de mult cât să schimbe cu adevărat prezentul. N-au fost destui căci n-au mai trăit destui.
Instalarea comunismului în România a dezechilibrat cumplit acest popor al nostru până n-a mai fost al nostru. A lovit în toți cei care gândeau și simțeau, s-au păstrat oile. Ciobanii turmei au devenit berbecii, paznicii ei au devenit oile fruntașe în minciună, trădare, viclenie.
Când vine vorba de Victimele Comunismului trebuie să existe cuvinte. Bunicii și părinții noștri poate au tăcut din lașitate sau necunoaștere, noi de ce o facem când o facem?!? Înfruntați-i, trecutul trebuie răscolit, aflat, înțeles.
Mă bântuie un gând și e cumplit gândul acesta. Torționarii, turnătorii, parveniții, securiștii, toți aceștia au avut și au familii. Rânjesc, fac bradul, educă nepoți și strănepoți, votează sau au fost votați, toți ăștia s-au ridicat pe cadavre și au anihilat ființe umane de o valoare superioară lor. Le dați bună ziua pe scara blocului sau îi căinați că sunt bătrâni oropsiți de vremurile democrației, le spuneți sărumâna că poate vă sunt rude.
Cum ar fi, dacă pe părintele bănuit, l-ar întreba fiul la masa de Crăciun: ai fost turnător? colaborator? ai ucis? ai semnat accident de muncă snopitului în bătaie?
Într-o Românie trezită, ar fi primul Crăciun adevărat al fiului.
Oare cum ar fi dacă copiii și nepoții lor ar știi, dacă i-ar putea privi cu dispreț ca pe niște criminali cărora le-au spus tată și mamă în timp ce pe coridoarele celulelor erau zeii, călăii sau poate pe scaunul tapițat al unui post călduț semnaseră hârtiile unei condamnări fără vină? Justiția vine prea târziu pentru ei, dar dacă ar exista o justiție divină aceasta ar trebui să fie: adevărul. Adevărul care să le întine finalul vieții sau amintirea, dacă au murit deja. Adevărul care să-i rușineze pe urmași și să le amintească ce datorează Victimelor.
Vizitați Memorialele, opriți o clipă la monumentele ce amintesc de Victimele cruzimii. Chiar și virtual, zăboviți și citiți, că nu e trecutul lor, e prezentul nostru. Ei au murit și s-au chinuit pentru o demnitate și un patriotism pe care puțini avem capacitatea să le înțelegem.
Inițial am vrut să vă arăt doar câteva imagini. Am tot citit, dar prea puțin, din tot ce s-a scris despre ororile comunismului și poate de-aceea nu am simțit că se cade să vorbesc tocmai eu despre asta. Apoi am realizat că nu e abordarea corectă, modestia, reținerea sunt uneori tot o formă de lașitate. Iar ceea ce v-am scris și ceea ce vă arăt este un îndemn să aflați mai multe.
În perioada 1945-1989 au fost peste 230 de locuri de detenție, de execuții, gropi comune, centre de „reeducare”, lagăre de muncă forțată…
Închisoarea Sighet – astăzi muzeu, sau cum zidurile vechi de peste un secol urlă mute
Sute de mii de chipuri, sute de mii de nume… tineri, bătrâni, țărani, intelectuali, elevi, femei, copii
Colectivizare forțată, deportări în Bărăgan, țăranul harnic și gospodar a fost numit chiabur, izgonit din curtea sa și „redus” la tăcerea chirpiciului din câmpie
Femeile – eroine ale Rezistenței despre care nu s-a spus nimic; pe panouri de onoare oamenii muncii duceau mai departe izbândele socialiste, în timp ce mamele eroine supraviețuiau avorturilor ilegale din „măcelării” improvizate
Privitul afară – o crimă. Neagra – celula fără ferestre – întunericul absolut ca formă de pedeapsă. N-au putut să le întunece însă Mințile și Spiritul, doar i-au omorât…
Celule – „case memoriale” ale valorilor morale și spirituale.
Spațiul de reculegere și rugăciune, arhitect Radu Mihăilescu
Peste 20.000 de nume gravate, culese în 10 ani de muncă…
Locul unde poți plânge.
Locul unde îți promiți că nu vei uita.
„Cortegiul Sacrificaţilor„, Aurel Vlad – strigăt la pereți…
Program de vizitare al Muzeului Memorial de la Sighet (pe site veți găsi o mulțime de informații, mărturii, fotografii).
Vizitați! Citiți, dați-vă timp să aflați cine am fost și cine suntem. Luați cu voi bunici și părinți nostalgici, luați cu voi copii și adolescenți, plantați-le în memorie existența adevărului, poate îl vor căuta singuri mai târziu.
Și nu vă mai mândriți superficial că sunteți români, mândria aceasta trebuie să se ridice din rușinea a ceea ce am fost în stare să facem semenilor noștri, nouă.
„Ce bine era pe vremea lui Ceau. Aveai acoperis deasupra capului, un loc de munca, nimeni nu murea de foame”
Ring a bell?! Of course.
Le-as recomanda (si) „Fenomenul Pitesti”. Bonus, o masa’n cap daca repeta „placa” de sus dupa lectura. La propriu. Ba nu, la figurat… sa nu instig la violenta in spatiul tau intim.
Puțini erau curajosi sa lupte impotriva sistemului, ca si azi. Mulți viteji se arată putini se urcă pe cal ptr adevarata luptă. Intotdeauna vor fi lacrimi putine si nesemnificative aduceri aminte ptr adevaratii eroi.
Ma trag pe linie de familie si din Baragan. Cand s-au schimbat banii bunicul a ramas fara o lețcaie ca mai apoi sa i se ia tot pamantul, zeci de hectare. Brusc a devenit sarac. Despre comunisti, securisti….dupa „revolutie” au fost pusi in functii cheie, si-au cladit averile si carierele linistiti ptr ca foștii au condus Romania moderna. Daca era cu adevarat revolutia Romanilor acum țara arata si se simtea altfel.
O forma de comunism (ascuns) e si aici….una mai fină dar mai a naibii intr-o tara ce se proclama libera(!).
Am trecut si eu prin muzeul din Sighet, am ramas fara voce si foarte impresionat de atmosfera, am simtit o durere si o tristete profunda in acelasi timp, dar dupa cateva zile cand emotile au trecut, mi s-a parut extraordinar ca exista acest locul, cel putin pentru generatia care e tanara acum si care e viitorul nostru.
Intr-adevar, e extraordinar ca exista locul drept marturie. Mi-as dori sa fie mai multe, doar a fost plina tara de „cruci”…
Blamarea tortionarilor nu rezolva nimic. Aduce doar mai multa ura. Si ura nu zideste, doar darama. Si ei au fost niste marionete in acest joc diabolic si macabru numit comunism cum si noi suntem marionete ale jocului numit capitalism. Castigul ar fi daca noi ne-am schimba, daca noi ne-am intoarce la adevaratele valori pe care neamul asta le-a pretuit si le-a aparat cu rauri de sange. Sa nu ne uitam Traditia, Credinta. Altfel, jertfa lor chiar a fost degeaba.
E tardiv sa mai rezolve ceva – blamarea, dar e sanatos pentru individul modern sa realizeze cine e, de ce a fost educat intr-un anume fel etc. Nu cred ca ar aduce ura, le-ar face o minima dreptate celor care au suferit. Si stii de ce? Tocmai pentru ca fostii calai se considera marionete, dau vina pe sistem, pe „datorie”. Si asta gresim si noi in prezent, dam vina pe altii pentru propriile neputinte sau lasitati. Acei oameni nu au ascultat ordine, ci au excelat in executia lor, au bravat, au plusat ce li s-a ordonat. Si daca in capitalism asta „omoara” oameni prin metode mai subtile, dar exista metode de evadare / schimbare, in comunism a facut-o brutal si fara nici o sansa exterioara pentru victima.
Nu sunt impotriva IERTARII, sunt pentru iertarea care vine dupa cainta. „Marionetele” sa se caiasca si sa povesteasca adevarul pentru a capata iertarea si intelegerea, cat si pentru a intelege generatiile de acum ca multi pot alege sa faca rau altora pentru binele propriu, ca intr-o clipa omul pasnic se poate transforma intr-o bruta. Dar bruta redevine om daca realizeaza si se caieste. De-asta nu trebuiesc lasate brutele in pace.
Subscriu la comentariul tau(replica), pentru Alex si iti multumesc ca existi draga Claudia
Nu o sa poti ierta daca reusesti sa citesti despre reeducarile petrecute in inchisorile din Romania,ce orori s-au petrecut la salcia din insula mare a brailei periprava din delta pitesti aiud gherla galati tg ocna peninsula si in alte sute de locuri de detentie si in fiecare arest de militie si de graniceri .asa ceva nu sa petrecut nici î́ntr-un stat comunist .nici in coreea de nord actuala nu sa produs asemenea dezumanizare.
,,Ce s-a intamplat la Pitesti nu s-a intamplat numai la Pitesti, asa, ca o exceptie de care sa nu se fi stiut. S-a stiut. Toate au fost gandite de sus.,, zice Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Asa ca renunta la a crede ca se facea exces de zel din partea tortionarilor ca se puna pe bune cu sefii torturand si omorand oameni care nu erau de acord cu ei in ideologie
Multi supravietuitori ai prigoanei comuniste au facut public ce sa intamplat in perioadele de retinere si detentie sunt multe de lecturat studiaza Colecţia Cicerone Ioniţoiu
Informeaza-te pentru mai multe de pe
E foarte greu sa citesti acele marturii mai ales odioasele reeducarile . o sa te intristeze mult, o sa incerci sa renunti a mai citi ,dar trebuie sa citesti tot pentru a afla adevarul
Parchetul General solicită avizul preşedintelui Iohannis pentru urmărirea penală a fostului ministru de Interne George Homoştean, pentru complicitate la infracţiuni contra umanităţii, în dosarul privind moartea disidentului Gheorghe Ursu.
La 30 de ani de la crima din noiembrie 1985, procurorii militari se apropie de finalul anchetei privind moartea acestuia şi implicarea fostului maior de Securitate Marin Pîrvulescu, cel care a coordonat ancheta în urma căruia Ursu a murit în arestul Miliţiei, după bătăi crunte. Andrei Ursu, mai spune că procurorii militari l-au asigurat că trimiterea în judecată a lui Pîrvulescu va avea loc în curând. Procurorii militari au decis să deschidă ancheta după ce justiția militară a blocat sistematic anchetarea lui Pîrvulescu. Decizia a fost luată după ce Andrei Ursu a făcut 17 zile greva foamei.
Deci este clar ca omorau cu buna stiinta
ministru de interne nu se poate considera a fi marioneta nici într-un fel de regim politic.doar in cazul unei semianarhii care la randul ar avea infime sanse sa ajunga la anarhie ,cea ce nu a fost cazul in r.s.r , unde era controlata si jumatatea de paine pe care trebuia sa o mananci
Dar noi nu stim cainta lor. Poate multi s-au cait si noi nu o stim. Si dintre ei, unii au marturisit si adevarul. Dar eu ma intreb, de ce in manualele de istorie nu se scrie despre ce a fost la Pitesti, Gherla, Aiud, Poarta Alba, Canal? E vina tortionarilor? Sau adevarul ne este ascuns voit tocmai de cei care ar trebui sa ni-l arate? Si mai consider ca si noi suntem vinovati ca nu ne stim istoria, pur si simplu nu ne intereseaza. Si noi importam cu usurinta – fara sa facem tam tam cum facem pentru lucruri de nimic – toate elucrubatiile lipsite de valoare ale Occidentului. Oare nu vom fi si noi blamati de copiii nostri pentru asta? Noi nu aruncam la cos Traditia, Credinta noastra Ortodoxa, modelele? Dar acum se face cu o masca „umana”, in numele tolerantei. Sa ne caim inainte noi si apoi sa asteptam cainta celorlalti. Doamne, ocroteste-i pe romani!
Alex, „nu stim cainta lor”?, ba da, o stim, ea nu exista, l-ai vazut pe Visinescu?, iti pare ca si-a pus cenusa in cap? Te intrebi, retoric, „de ce in manualele de istorie nu se scrie adevarul? Cine sa vorbeasca despre adevar?, reprezentantii cetatii de azi?, pai cine sunt ei?, majoritatea sunt urmasii, celor, care prin tortura au lichidat fibra intelectualitatii romane, in perioada postbelica. Stiai?, ca tatal lui basescu(7 clase primare), a fost facut colonel de securitate, de comunisti. Asemenea sunt majoritatea si la revolutia din ’89, era asteptat inevitabilul sa se produca, acaparand reprezentanta institutiilor. Oricum, dincolo de toate acestea, cum de altfel, precizeaza foarte bine Claudia, este incomparabila situatia de atunci cu cea de azi si in principiu diferenta evidenta, intre cele doua oranduiri; capitalism versus comunism.Cu exceptia privilegiatilor, celor incadrati in serviciul regimului, numai cine nu a trait acele vremuri, poate sa spuna altceva, decat adevarul. Comunismul a fost cea mai nenorocita oranduire pe planeta, a distrus 3 generatii in tarile unde a fost instalat la putere. Sunt surprins, foarte placut, sa constat ca exista o tanara, cum este Claudia, pentru care imi scot palaria
Eu ii vad pe acesti „calai” impartiti in trei categorii:
– cei care sincer regreta si si-or fi facut mea culpa
– cei care s-au ascuns si pur si simplu s-au facut ca ploua – atitudinea de negare e „sanatoasa” ca sa nu iti pierzi mintile
– cei care au stiut foarte bine ce au facut, dar si-au spus ca „alea au fost vremurile” si au continuat sa profite de avantajele sistemului si de pozitia lor la revolutie, continuand sa aiba o viata buna influentata tocmai de faptul ca au fost mereu lipsiti de scrupule
Doar pentru a scuti prima categorie de durerea revenirii asupra subiectului, nu trebuie iertate categoriile a doua si a treia. Asa cred eu, nu am pretentia ca e o opinie corecta.
Si da, comunismul a distrus multe generatii, iar intr-o tara ca a noastra, inca distruge prin mentalitate.
Am vizitat recent si eu Inchiosarea de la Sighet, Memorialul care a devenit astazi. Am mers acolo numai pentru asta, considerand asta un ‘pelerinaj’ in slujba adevarului. Am simtit lucruri similare cu cele descrise de tine. Am plans si am plecat cu convingerea ca s-a schimbat ceva in mine, ca de pe ochii mei de om nascut intre sisteme, s-a mai dus un val, o negura.. Consider articolul tau foarte bine scris si asta petru ca ai gasit acele cuvinte, fraze si comparatii care imi lipseau mie, atunci cand revolta din mine si emotiile erau aceleasi. Multumesc. Te voi urmari cu placere. Spor in evolutia ta!
Am scris aceste randuri la cateva luni de la vizita la Sighet… mai devreme n-am putut 🙁
E cutremurator sa realizezi ce s-a intamplat si cum s-a intamplat.
Multumesc pentru vizita ta pe blog si pentru randurile lasate, numai bine!
Exorcizarea de comunismul din sufletele noastre pervertite este o chestiune de elementar bun simtz.
Ca o idee despre cat de insidios a a patruns aceasta pervertire in delatziune in sufletul romanesc, pot sa va spun ca traiesc in U. S. de 17 ani si abia am aflat acum doi ani ca un cumnat de-al meu dadea note informative despre mine la securitate….Ma oripileaza gandul ca am trait acolo, langa el, timp de peste 30 de ani…..
Daca v-ar fi spus imediat dupa revolutie, cu siguranta dupa un timp i-ati fi inteles motivele (sau neputinta de a fi un om vertical) si l-ati fi iertat. Dar n-a facut-o si de-asta nu trebuie sa iertam la gramada, pentru ca unii dintre acesti oameni traiesc pentru noi si continua sa actioneze mincinos.