Pixeli-cuvinte

Imaginea serii are pixeli-cuvinte (aș putea să vă cruț, dar nu, bucuria și tristețea îmi sunt egale).

Un tată îngenuncheat la marginea patului, un tată plângând.
În pat un băiețel a cărui copilărie se joaca de-a supraviețuirea într-o lume fără baghete magice și fără super eroi înaripați.

Lângă, femei puse pe îndurat, brăduți împodobiți, stative cu aparatură și furtunașe, jucării de tot felul.

Și eu care plec luând cu mine exact nimic, suferința se ține cu dinții de spital…

...citește mai departe ↑

dar

oraş nebun, oraş urât
străzile tale sunt pline de noroi
cerul tău e mărginit,
dar
cerul va fi de maine şi mai gol


oraş nebun, oraş pustiu
nopţile tale sunt singurul meu adăpost
râul tău e jumătate îngheţat,
dar
va oglindi de maine mai mult gol


oraş nebun, oraş străin
copacii tăi sunt bătrâni fără zile
gara ta mă doare de îmbrăţişări,
dar
peronul va fi de mâine şi mai gol


oraş nebun, oraş tăcut
roagă-mă să mai rămân o zi
somnul meu devine mai adânc,
dar
somnul tău va fi de maine – gol.

...citește mai departe ↑