Ne nu mit
de ce trebuie să aştept până atunci
cand aş putea trăi invers?
de ce trebuie să aştept până atunci
cand aş putea trăi invers?
Fluturii de noapte sunt tacuti.
Aripile lor nu fosnesc
nici cat razele lunii.
Doar unul ti s-a asezat in palma
si-n palma cum iti sta cu inima deschisa
te imbie tainic, fara teama, sa-l privesti
tu nu respiri,
nu mai clipesti,
nimic!
Nimic din ce l-ar face sa tresara!
Si umbrele vi se prefac incet, incet
in piatra.
Dar trece noaptea care va ascunde
iar pentru fluturii de noapte, noaptea-i zi
tu – nu-l mai poti elibera,
el – nu mai vrea sa zboare
si peste amandoi se-ntinde
o clipa de-asteptare…
Celor peste care a coborat in taina Linistea…
Celor care nu mai au timp sa astepte Imbratisarile…