Ne nu mit

amintiri ce nu sunt
dor mai mult
decât dorinţele ce-au fost.

a început ca un cerc în nisip
şi trebuie încheiat
ca o sferă în piatră.

mi-s cunoscute uneltele,
felul în care cioplesc
şi indefinit mi-e rostul lor.

va exista un timp
când sentinţei scrise acum
i se va răspunde c-un strigăt.

de ce trebuie să aştept până atunci
cand aş putea trăi invers?

mai întâi aş găsi numele,
i-aş atârna de uşă o pecete
şi aş înnoda
toate sinonimele
dintre minte şi inimă
coborând treptele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *