meet the sun
În foiala adăpostului se formase deja o mini-lume din care m-am dat desprinsă cu ceva regrete că momentul ăla de pauză din toate s-a scurs la fel ca apa ploii. E uimitor, realizez acum când scriu, cum puţine lucruri ne mai opresc din graba de a face aia şi ailaltă, de a ne opri din drumul care-i musai de făcut, de a ne întârzia de la ora la care e musai să ajungem…
În barca ce taie valurile nu suntem noi doi. Nu mă confunda cu vreunul din personaje căci nu m-aş căra cu sacoşe după mine prin Paris! Aş prefera o rochie uşoară, o pălărie împletită şi o gentuţă pentru cheile unei camere de hotel veche şi mică. Eu nu port geci portocalii, deci nu mie mi-ai dat întâlnire acolo. Nu-ţi şoptesc ceva la ureche şi nici nu ascult muzica ce iese din degetele tale. Nu-mi împărtăşesc secretele. Eu nu aparţin vreunei poveşti şi nu-mi apare numele pe vreun generic. Eu tac.
Ma jucam in parul tau, tu intinsa in iarba, parul tau pierdut prin iarba jumatate verde, jumatate uscata…