Într-un oraş aşa de turistic cum e Roma e destul de greu să intri în contact cu adevăraţii locuitori ai Romei, cu italienii get-beget, cu viaţa lor de zi cu zi. Ideea e că am multe idei de scris despre oraşul ăsta tocmai vizitat, însă deşi m-au impresionat obiectivele turistice în sine nu mă simt atrasă de subiecte precum cine ştie ce columnă din multele columne şi obeliscuri, fântânile sau pieţele celebre, Colosseumul sau vreunul din palatele impunătoare.
Probabil voi scrie câte ceva despre ele la iarnă când stând la căldură voi depăna cu alt dor poveştile anului. Oricum, sunt conştientă de faptul că cine vrea să viziteze Roma găseşte sute de ghiduri şi site-uri de profil care oferă informaţii, iar eu mă simt destul de superficial informată ca să pozez într-o astfel de postură. Până atunci însă, impresiile vor evada una câte una şi evident vor veni însoţite de fotografii.
Unul din momentele de la Roma care mi-a plăcut şi în care nu m-am simţit încă un turist într-un puhoi de turişti, a fost acela al ploii din ultima zi. Abia dacă plecasem de la apartament şi ne-a prins ploaia ce nu s-a rezumat la căderi tomnatice şi firave de stropi ca într-o zi precedentă, ci la o răpăială de vară ce ne-a cules de pe stradă şi ne-a adunat pe toţi sub o arcadă.
Arcada era de fapt un gang ce intra în curtea interioară a unui bloc de locuinţe. Cum ploaia nu ţine cont că eşti român, italian, turist, imigrant, pensionar, biciclist, chiriaş, borfaş, anonim trecător, ne-a adunat pe toţi acolo laolaltă şi zău, dacă n-am simţit că abia acolo, în aburi pelerinelor şi cu apa prelingându-se de pe glugi sau plete, că abia acolo sunt între oameni şi că fără să ne spunem ceva (excluzând grupul nostru) comunicarea exista la un nivel superior vorbelor.
Un tânăr ce-şi „abandonase” în fugă scuterul zâmbea că fac poze florilor scuturate de ploaie, un bătrân mă privea suspect pentru că cercetam interiorul curţii şi mă minunam de cât e de frumos (e drept că era tare frumos!), o doamnă uşor cochetă trecută de primele vârste mi-a tras o ocheadă rapidă pe când învârtea cheia în uşă şi am privit-o şi eu (nu ştiu dacă ei i-a plăcut ce vede, dar mie mi-a plăcut statura ei deloc afectată de ani), ei bine, cu toţii eram legaţi de ploaie şi de frumuseţea ei pură. Doar de-ar fi mereu timp s-o admiri!
În foiala adăpostului se formase deja o mini-lume din care m-am dat desprinsă cu ceva regrete că momentul ăla de pauză din toate s-a scurs la fel ca apa ploii. E uimitor, realizez acum când scriu, cum puţine lucruri ne mai opresc din graba de a face aia şi ailaltă, din drumul care-i musai de făcut, de a ne întârzia de la ora la care e musai să ajungem…
Cand ma uit (din nou) la pozele tale si mai ales dupa ce citesc continutul ma gandesc ca ma ia umpic reumatismu’. Totusi ploaia e frumoasa. Si reumantica. Sau romatica… tot aia :).
Si ca sa vezi ca-s sensibiloasa imi place mult poza cu cei doi si scuteru’ in ploaie. Imi spune multe, cum ti-a spus tie poza cu ghiveciul rosu si barbatul grizonat. Fain, Claudia.
PS: Vroiam sa iti zic mai demult dar nu am vrut sa fie scris la mine pe blog intr-un raspuns la aprecierile tale. Mai bine sa observe si cititorii tai, asta daca nu au observat deja. Ma inspiri si imi place ca ridici stachetele personale. In aceasta directie te-ai exprimat mai bine decat as fi putut eu vreodata. Citez: “mă exprim suficient pentru alţii şi total nemulţumitor pentru mine.” Fain, Claudia. Inca odata.
Fain, e frumos cand surprinzi asemenea momente 🙂
In piata Navona am stat cand ploua, pe cele doua scarite de la o intrare intr-o casa si mi-a placut sa „spionez” si sa imortalizez: pictorii care isi acopereau tarabele in graba, perechile imbratisate sub umbrele, fetele care strangeau poze cu trecatori (cadou de ziua unei prietene)… si cate si mai cate. Apoi eruptia de ciuperci dupa ploaie… Si totul pentru ca ne prinsese ploaia (acel lucru care ne-a mai oprit din graba de a fi turist), altfel…
Multumesc, citind mi-am adus aminte.
@ Andreea B, cat de multe iti spune „poza cu cei doi si scuteru’ in ploaie”? si cam ce lucruri, tare curios sunt :). Si trebui sa recunosc ca si mie imi place poza aia, desi nu imi place postura fraierului ala ca sta cam drepti asa, zici ca da raportul.
Stai in ploaie cand ploua, cu fata in ploaie. 🙂
Mi-ai starnit iarasi dorul de duca spre alte meleaguri 😀 Roma are, ca multe alte locuri, acel „quelque chose” pt mine 🙂 cu bune si rele. Si noi am prins o toamna in Roma si eram in acel moment doar noi 2….mi s-a parut tare romantic.
Intr-un oras fotografiat mult prea mult ai reusit sa surprinzi un moment foarte fain si original. Imi plac muuuuult fotografiile 🙂
@Andreea: ;)) intotdeauna ma faci sa zambesc! Auzi dom’le reumatism? Fiind vorba de Roma era si ploaia mai calduta ca de-mi era frig la picioare sigur eram mai ocupata cu tremuratul decat cu pozatul.
Si multumesc pentru feedback, sa crestem impreuna dar!
@Andrei: cu placere, exact asta am simtit eu, ploaia ne-a dat un ragaz din graba de-a fi turist – ce-i drept au mai fost cateva momente, dar asta singurul torential 🙂
@Vintila: „fraierul” putea sa fie si el ceva mai romantic 😛
@Dunia: e o treaba, la Roma iti poate arde de stat in ploaie 🙂
@Gabi: pai urmareste bilete de avion pentru un city-break 😀 Eu acum as alege orase ceva mai mici, mai putin turistice si in zone mai calde 🙂
@Monica: multumesc de vizita si de aprecieri, am dat un ochi pe site-ul tau si mi-a placut ce am gasit. M-ai trec! 🙂
superbe imagini. Mi-au placut intotdeauna zilele ploiase dar nu am facut niciodata fotografii cand ploua
Mi-a placut tare mult starea… una stanza in piove
Mulțumesc fain pentru fotografia din curtea interioară. Și eu sunt un vânător de curți interioare în Roma.
Uite, un mic cadou pentru tine și pentru gândurile frumoase și pentru cascada de amintiri pe care le-am retrăit citind: ;
Ciao!
@Mircea: pai sa incerci sa faci, sunt deosebite
@Nicolaie: bine-ai venit pe meetsun, mi-a placut cadoul si nu doar ca imagini si muzica ci ca si dialoguri – in definitiv, nu suntem deloc straini de ceea ce se spune acolo despre societatea zilelor noastre cand timpul dedicat omului in sine e tot mai putin…
Bine te-am întâmplător găsit!
Da, așa este…
Cu bine!
@vintila. Intai o melodie faina (Dan Spataru – Tu, eu si-o umbrela)si apoi explicatiile: https://www.youtube.com/watch?v=H75OhA0EKis
Cu scuzele de rigoare pentru raspunsul tarziu dar in speranta ca voi satisface curiozitatea intrebarilor „cat de multe iti spune “poza cu cei doi si scuteru’ in ploaie”? si cam ce lucruri?” in apararea mea pot zice ca m-am exprimat gresit si poza nu-mi spune lucruri ci imi ridica intrebari:
– ce va trebuie mai copii sa va plimbati pe ploaie? nu stiti ca umezeala nu face bine la articulatii?
– oare ce discutau cei doi?
– era verde sau rosu la semafor?
– cate scutere sunt in poza „cei doi si scuteru’ in ploaie”?
aaaaa, mai aveam si altele cred dar s-au ascuns intr-un sertaras al memoriei 🙂