Două prietene prin Alpi – printre lacuri spre Pasul Grimsel
Cel mai des prețuim fericirea când se duce. Câteodată însă realizăm fix când o trăim. Că e chiar acolo în simplitatea unor momente în care sinele primește ce și-a dorit. Lispită de tam-tam: natură la superlativ, prietenie, libertate.
Dar ce mare libertate e aceia care ține trei zile prin munți??! Ei bine, îți alegi pașii, conversațiile, contemplările. Izvoarele din care să umpli sticle de burdușit rucsacul. Urcările ce sfințesc legături pe viață. Potecile nu prea umblate în plin iunie. Să fii martor a zeci de marmote dolofane, să admiri fuga caprelor, să asculți sunetele neobișnuite ale găinușei de munte luându-și zborul. Și desigur lacurile pe jumătate înghețate ce te expulzează afară după câteva secunde, ca pe-un neinițiat ce ești! Noroc cu florile rare ce mai stau la o poză! Sau cu faptul, că deși ai văzut multe din frumusețile pământului, capacitatea de-a te bucura, de a prețui, nu s-a ofilit, nu s-a pierdut în viteza zilelor.
Nu am numărat câte din cele nouă lacuri am văzut până în Pasul Grimsel, dar ne-a uns pe suflet acest colț din Alpi. Dincolo de topuri, intuiția poartă pașii în locuri cu adevărat speciale, cele pe care le descoperi chiar tu. Dar când suntem două! 🙂