Hai-hui pe lângă Rinul Anterior

Rinul Anterior

Simțeam nevoia să evadez puțin din zona unde locuiesc, să schimb potecile, aerul, să descopăr locuri noi, să retrăiesc sentimentul de aventură și, de ce nu, să mă bucur de soarele unei zile de vineri înainte de a pleca în România, unde prognoza anunța frig și fulguieli.

De ceva vreme tot vreau să ajung pe văile Rinurilor Anterior și Posterior, cele două râuri alpine care unindu-se dau naștere lungului Rin. Am hotărât să încep cu Rinul Anterior, fiind mai orientat spre soare – să nu tremur de frig prin canion, că așa-mi imaginam că se va întâmpla. Iar faptul că puteam ajunge cu trenul într-o oră și ceva de-acasă, m-a motivat suficient să sparg gheața.

...citește mai departe ↑

Mica Evadare prin parcare

Pe când Marea Evadare se anunța cu vreo 1500 de temerari înscriși, o săptămână de ploi la activ și nămol la cote ridicate (și cursa e în desfășurare acum când scriu), eu plănuiam o mică ieșire prin cartier cu mica și neîncercata mea biclă nebotezată încă.

A plouat toată noaptea și alte ploi se anunțau în reprize, deci e momentul prielnic să ies și eu. O duminică frumoasă scoate omenii din casă, dar una închisă și cu trotuarele umede ține deoparte amatorii de plimbări, cărucioarele, puștii cu rolele, așa că e mai mult loc ca oricând pentru mine.

...citește mai departe ↑

Miez

nuca fara miez

Atâta vreme cât stau şi-aştept în întuneric
mă amăgesc naiv
că ar putea fi umbre strecurându-se
prin lumina ce se-ntinde galbenă sub uşă

Dar în această vreme gândurile ce mă încolţesc
sunt ca un copac ce creşte dintr-odată înecându-mă
în foşnet de frunze

Când tulpina lui aspră mă ţintuieşte-ntr-un colţ
Am aaaaaa-tâta nevoie de aer!

Şi ies!

...citește mai departe ↑

Pagina 12