meet the sun
A treia zi de munte a fost dedicată satelor pitorești din Munții Cernei. Sunt locuri în România care țin cu tot dinadinsul să fie excepții la cam tot ce se spune sau chiar noi spunem despre români. Aș afirma cu îndrăzneală că noi trăim izolați de ei, noi cei mulți.
Am fost, am alergat, m-am bucurat. Nu m-a plouat, nu m-am invins, nu am capatat regrete, dar n-am prins nici aripi. Sunt om si descopar ca tocmai slabiciunile ne fac frumosi, ca putem parea nebuni, dar suntem cumva semizeii unei clipe. N-as putea alerga altfel decat pe munte desi intr-un fel, as alerga in fiecare zi spre el.
În final… ar mai fi de adăugat că cei patru kilometri de şosea ne-au aprins de tot tălpile până la maşini, că ora era cam târzie pentru a mai urca până în Crovuri şi cum Motru şi Tehomirul meu erau relativ aproape, le-am făcut o surpriză plăcută părinţilor mei întorcându-le pentru o zi şi-o noapte fiica rătăcitoare, acasă…